Cand o sa le povestesc nepotilor (dac-o sa-i am) diverse amintiri din tinerete va trebui sa folosesc niste repere culturale/ istorice din viata personala pentru a-i ajuta sa le plaseze mai bine in timp.
Ca nepoata, am “reconstruit” mental vietile bunicilor dupa anumite etape: razboi, criza, razboi, canal, colectivizare, congresu’ cu numaru cutare, cartelele, valoarea banilor, moartea cuiva important.
Acum, “marcajele” lor temporale tin de cine-a fost la putere si ce-a facut pentru pensionari, cine-a murit + de ce boli + ce tratamente au facut, cand au plecat unele rude in strainanate si cand s-au intors daca s-au intors. In curand, cred ca o s-o aud si pe aia cu “viata inainte de primul card”.
Indiferent de cum va evolua chestia asta cu internetul si retelele sociale care-l populeaza, am vaga impresie ca, in loc de “a fost odata ca niciodata…. in anul cutare, cand a aparut trupa cutare” (cum imi imaginam pana acum ca voi spune daca as fi reusit sa-mi antrenez memoria cu informatii utile), voi incepe fiecare relatare in calitate de bunicuta cu sintagme de tipul: “cand mi-am facut cont pe Facebook”, “la x ani dupa ce mi-am facut cont peFacebook”, “cand a aparut x joc pe Facebook”, “prima reclama laFacebook“, “cand Facebook a facut primul miliard”…
Nu cred ca ma vor intreba vreodata nepotii de ce mi-am facut cont pe Facebook.
Daca s-ar intampla asta, le-as zice:
Dragii mei,
Dupa cum stiti, sunt destul de carcotasa din fire. N-am rezistat pe Hi5: reteaua aia ma scotea din minti pentru ca nu ma simteam reprezentata de ce intelegeau ei prin “networking”. Eu o tineam pe-a mea: sa reiau legatura cu cei pe care-i cunosc, Hi5-ul nu si nu, ma agasa cu networkingu’ ala cu multi necunoscuti bagatori in seama.
Nu nu ma puteam abtine sa judec oamenii exclusiv dupa aparente. Asa ca mi-am facut cont pe Facebook.
Se intampla int