Actorul Marius Manole, care va juca în spectacolele „Oscar şi Tanti Roz“, la Bulandra, şi „Livada de vişini“, la Naţional, spune că rolul copilului Oscar, bolnav de leucemie, l-a apropiat de Dumnezeu. Celebru pentru rolul câinelui din „Inimă de câine“, unde joacă alături de Victor Rebengiuc, Marius Manole se confruntă acum cu problematica morţii.

Spectacolul „Oscar şi Tanti Roz", dramatizat după celebrul roman al lui Eric-Emmanuel Schimtt, are premiera la 10 aprilie, dar până atunci se joacă, în avanpremieră, cu public plătitor de bilete, la 21, 22, 23, 25 şi 30 martie, la Sala „Toma Caragiu" de la Bulandra. De ce atâtea avanpremiere?

„Evanghelia după Pilat“

Teatru după un roman recompensat cu Nobel

Chestia asta cu avanpremiera e foarte ciudată. Pentru mine premiera e atunci când jucăm la public pentru prima oară. Eu vin de la Iaşi, însă acolo nu existau şapte spectacole înainte de premiera oficială, mai ales că, într-adevăr, se vând bilete şi se joacă în acelaşi regim.

După ce ai interpretat rolul câinelui Şarik, în „Inimă de câine", acum ai în faţă provocarea lui Oscar, băiatul de zece ani bolnav de leucemie, care îi scrie scrisori lui Dumnezeu. Cum reuşeşti aceste metamorfoze?

E o problematică a textului destul de delicată, noi am crezut în demersul nostru, deşi mulţi spun că nu suportă o asemenea dramă. Am avut „din prima" o întâlnire aparte cu textul, am ştiut din prima secundă că o să-l fac. Când am citit cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt, „Oscar şi Tanti Roz", am simţit că ceva se leagă, a fost ca o minune care plutea în aer.

Ai şansa unor întâlniri memorabile, cu Victor Rebengiuc, în „Inimă de câine", şi iată acum cu Oana Pellea în ipostaza lui Tanti Roz, un fel de înger păzitor. Te inhibă prezenţa acestor actori?

În copilărie visam să joc cu Victor Rebengiuc, cu Oana Pellea. Am sperat şi n-am sperat degeab