Ocronică teatrală din 1935 descria astfel performanţa actriţei Maria Ventura în spectacolul „Monna Vanna", de Maurice Maetterlinck, montat la Teatrul Naţional din Bucureşti: „D-ra Maria Ventura a pus în acest rol toate rarele d-sale însuşiri: talent, experienţă şi inteligenţă scenică.

Hotărâtă să se jertfească în actul I, nedumerită, şovăitoare şi chinuită de îndoeli în actul II, dominată de marea lumină a iubirii în actul III, d-ra Ventura a străbătut biruitoare o subtilă şi complexă gamă de sentimente contrarii şi a reuşit, de data aceasta, ca întotdeauna, să dea viaţă adevărată fiecărui cuvânt, fiecărei fraze, fiecărei pauze".

Maria Ventura se născuse în 1886 ca fiică a actriţei Lea Fanşeta Valmont şi a scriitorului român Grigore Ventura. A studiat la Conservatorul din Paris şi tot acolo şi-a făcut debutul teatral, jucând alături de faimoşii Sarah Bernhardt şi Eduard de Max, acesta din urmă un actor francez tot de origine română.

Interpreta relata într-o scrisoare, datată 21 octombrie 1919, despre reacţia criticii franceze de specialitate: „N-am crezut niciodată că presa franceză poate fi unanimă în aprecierile ei. Sunt depăşită de scrisorile de felicitare". Împreună cu Max, Maria Ventura s-a aflat în fruntea unei trupe de teatru franceze care a dat o serie de reprezentaţii pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, între 4 şi 13 octombrie 1904.

Începând cu 1919, actriţa a jucat la Comedia franceză, devenind, ulterior, societară a acestei instituţii. Acolo a interpretat cu versatilitate eroine din piese de Racine, Molière, Cehov, George Bernard Shaw şi Pirandello. Între 1929 şi 1936 s-a aflat în România, în fruntea ansamblului teatral ce îi purta numele şi împreună cu care a dat spectacole atât în Capitală, cât şi în întreaga ţară. Maria Ventura a jucat, de asemenea, în primul film românesc de ficţiune, „Independenţa României", în rolul regi