În urmă cu 20 de ani, la Budapesta, noi, intelectuali din România şi Ungaria, întruniţi în zilele de 19 şi 20 martie, într-un dialog sincer, menit să aducă firescul şi normalitatea în relaţiile dintre cele două popoare, am primit cu nelinişte vestea unor acţiuni violente şi iresponsabile petrecute în 19 martie la Târgu Mureş, care nu pot decât să contracareze şi să compromită procesul de democratizare a societăţii din România, şi, în acest context, să tulbure convieţuirea paşnică a românilor şi maghiarilor din Transilvania.
Este fraza de început a declaraţiei comune, dată la acea întrunire care ar fi trebuit să rămână istorică. Dialogul între intelectuali a început la Budapesta, din care nu lipseau elementele cheie ale reconcilierii, ca democraţie, societate deschisă, spiritualizarea graniţelor, convieţuire multietnică, şi care ar fi trebuit să treacă natural în agenda politică a fost suspendat, în urma confruntărilor sângeroase de la Tg. Mureş; în urma unei manipulări grosolane, alimentată prin zvonuri şi discurs naţionalist, unguri şi români au fost împinşi la violenţe de neimaginat. 5 morţi şi 278 de răniţi. Sütö András şi-a pierdut un ochi, iar un ţăran din Ibăneşti, îndemnat de preot, aterizează în Tg. Mureş, unde e stâlcit în bătaie.
O comisie parlamentară îngroapă cum ştie ea subiectul. În fine, se înfiinţează SRI, sub bagheta disidentului Virgil Măgureanu. Plasat între revoluţia sângeroasă din decembrie şi mineriada abjectă din iunie 90, episodul de la Tg. Mureş descrie fundătura în care avea să fie împinsă România, sub conducerea lui Ion Iliescu, vreme de mai mulţi ani, cu pendularea ei dubioasă între Est şi Vest. A fost meritul CDR şi al preşedintelui Emil Constantinescu de a invita în 1996 UDMR la guvernare, punând capăt seriei de spaime naţionaliste întreţinute de foşti corifei ceauşişti.
Astăzi, UDMR este cea mai adapta
