După cum am scris încă de ieri, consider că invitarea unor politicieni ”frecventabili” (ghilimele vin de la faptul că termenul nu a fost propus de mine) să-și expună ideile și opțiunile pe VoxPublica reprezintă un experiment interesant și provocator. Atenție, acest lucru nu înseamnă nici bun, nici rău.
Un prim efect a fost decizia lui Liviu Antonesei să-și închidă blogul de pe VoxPublica. Nu sunt în măsură să comentez decizia sa. Să spun că e greșită e ca și cum m-aș baza pe hazard, pentru că habar nu am cum voi gândi peste 20 de ani. Știu doar că radicalismul pe care îl aveam în urmă cu 20 de ani, când ieșeam furios în stradă pentru a-l huidui pe Ion Iliescu, s-a diminuat considerabil (chiar dacă, indiferent ce s-ar întâmpla, nu cred că voi reuși să pun vreodată ștampila pe numele lui, nici dacă s-ar confrunta cu un alienat de zece ori mai periculos decât Vadim). Dar mai știu că, în alte domenii, am devenit mult mai radical. Așadar nu am vreo certitudine că peste două decenii nu voi lua o decizie asemănătoare cu cea a lui Liviu Antonesei.
Decizia de acum e să ridic mănușa. Și să văd ce iese. De pierdut, nu am oricum ce pierde mai mult decât până acum. Trăim într-o societate excesiv de politizată. Nu doar în mass-media, ci în toate aspectele cotidiene, de la economie la educație și cultură. ”Balul Operei” din Cluj este un pretext pentru afișarea la rampă a politicienilor locali, la fel cum premii importante ale Festivalului Internațional de Film ”Transilvania” (TIFF) sunt decernate de către politicieni. Subvenționarea culturii scrise ori promovarea unor autori români în străinătate sunt, de asemenea, influențate de politică. Inaugurarea unei pârtii la Gura Humorului ori a Salinei de la Turda, trebuie să se facă, obligatoriu, cu politicieni. Asupra avantajelor și dezavantajelor de a avea o firmă privată care sponsorizează, respectiv nu sponsorizează un
