Alegerea ei este mai mult decât simplul act al achiziţiei şi al proprietăţii. Fiecare jucărie are menirea sa, dincolo de biologic, dincolo de prejudecăţile setate social. Poate însemna evidenţierea unor calităţi sau împărtăşirea unor idei şi sentimente, poate însemna recrearea lumii sau simpla distracţie, dezvoltarea gândirii, a deprinderilor, a imaginaţiei sau modelarea caracterului şi cunoaşterea lumii înconjurătoare.

Eram într-un supermarket, puţin înainte de Crăciun, când am remarcat prima dată diferenţa de „gen“ în rafturile cu jucării: de o parte, roz, strălucitoare, cu sclipiciuri multe, de cealaltă parte, în cutii mari, cu telecomenzi şi instrucţiuni. De o parte păpuşi, truse de înfrumuseţare, instrumente muzicale şi bucătărioare, de cealaltă parte, unelte de grădinărit, truse mecanice, jocuri de strategie şi îndemânare, şah sau terenuri de luptă cu 80 de piese.

Primele, tributare esteticului şi „softului“, solicitând mai puţin gândirea verticală şi laterală, sunt destinate fetelor. Celelalte, mizând pe logică, analiză şi asociere, exersând abilităţile şi provocând mintea sunt menite băieţilor.

Puntea dintre fantezie şi realitate

În timp ce mă plimbam printre rafturi, mi-au venit în minte rezultatele unor studii conform cărora stimularea gândirii prin intermediul jocului, la vârste fragede, poate ajuta la creşterea IQ-ului cu 50 de puncte. Poate nu sunt 50, poate sunt 10. Cum poţi însă ajunge să-ţi exersezi mintea jucându-te cu păpuşi? Schimbându-le hainele? Aranjându-le părul? Înşirând mărgele pe un fir de aţă şi împodobindu-le? Psihologii spun că, departe de a fi simple accesorii, jucăriile sunt elementele dezvoltării raţionale şi emoţionale a individului, sunt variantele şi căile de explorare a lumii, a sinelui, modalităţi de cunoaştere şi de interacţiune socială. Jocul face legătura între fantezie, între poveste şi