Gata. Sîntem pe cale de a lămuri pe deplin chestiunea democraţiei, a alegerilor libere (mai ţineţi minte că în decembrie 1989 lumea voia, între altele, „alegeri libere“?) şi a leadership-ului (ca să folosesc un cuvînt la care, în decembrie 1989, nu cred că se gîndea cineva). Totul depinde de „flacăra violetă“. Mă rog, şi de alte cîteva farafastîcuri...

Să recapitulăm. În seara alegerilor, s-a anunţat că dl Mircea Geoană a cîştigat, la o diferenţă foarte mică (sub marja de eroare a exit poll-urilor). Într-o asemenea situaţie, orice politician cît de cît inteligent şi raţional ar fi declarat public că aşteaptă numărătoarea finală. Dl Geoană însă a ţopăit de bucurie în direct la TV, i-a mulţumit soţiei şi lui Crin Antonescu, s-a declarat învingător. Dl Traian Băsescu, fără ţopăieli şi fără mulţumiri adresate soţiei, dar cu aerul că ştia ceva mai mult, s-a declarat, de asemenea, cîştigător. Numărarea voturilor a schimbat ordinea. După care, alegerile au devenit „lung prilej de vorbe şi de ipoteze“. Dacă privim cifrele, toată lumea a cîştigat. Traian Băsescu a obţinut încă un mandat, Crin Antonescu i-a adus PNL-ului cel mai mare procent realizat vreodată, iar Mircea Geoană a înregistrat performanţa de a pierde „la mustaţă“ şi, oricum, a crescut pe parcursul campaniei, trăgînd şi partidul după sine, căci – să ne amintim – la începutul toamnei sondajele îi acordau procente mult mai mici decît a obţinut în final.

Dar politica românească nu dă două parale pe fapte, cifre şi argumente. În schimb, se omoară după datul cu părerea. Aşa încît nici nu se uscase bine tuşul ştampilei pe hotărîrea Curţii Constituţionale de a valida alegerile că a şi început show-ul opiniilor. Eram obişnuiţi cu asta. Dar acum a apărut marea noutate: „flacăra violetă“, o vorbă aruncată de Viorel Hrebenciuc, a devenit Marea Explicaţie pentru pierderea alegerilor. Imediat, televiziun