- Editorial - nr. 503 / 16 Martie, 2010 Implinirea celor 20 de ani de la infiintarea Vetrei Romanesti (8 februarie 1990) si a "puiului" ei, PUNR (Partidul Unitatii Natiunii Romane, la 15 martie 1990), ne prilejuieste o intoarcere in timp, o privire retrospectiva asupra celor petrecute in acele vremuri involburate. Anatemizati, nu o data, pentru iubirea de Tara, pentru ca, inainte de a fi europeni, noi consideram ca trebuie sa fim romani, inca de la semnarea certificatului de nastere al PUNR, membrii lui, cei "nascuti cu harta Daciei in palma", s-au angajat, plenar, pentru apararea statului national unitar, a acelui articol 1 din Legea fundamentala, Constitutia Romaniei. Partid al unitatii romanilor, PUNR s-a opus tacticii de hartuire continua, dublata de strategia "pasilor mici", a biciuirii nervilor nostri, cand, cu vorba taratoare, intr-o campanie de intoxicare a opiniei publice, UDMR-istii urmareau sa ne pierdem rabdarea. Era vremea in care, mereu provocati, contracaram sariturile peste cal ale celor doritori sa destabilizeze si sa dezmembreze Romania, dupa modelul Iugoslaviei si al Cehoslovaciei. Era vremea in care potop de lovituri se abatea asupra istoriei nationale, a Imnului de Stat, a limbii oficiale si a Tricolorului _ devenite obiecte de dispret, in contextul escaladarilor tensiunilor dupa scenarii de culise, prin folosirea unor cai troieni de catre UDMR. Furtunile starnite de vantul iredentist produceau ingrijorare! Totusi, inca nu s-a ajuns la obrazniciile de acum! Ne amintim de acea intalnire - congres al ziaristilor maghiari de la Targu-Mures, din 1995, "onorata"de Marko Bela, cand, pentru prima oara, a fost arborat drapelul Ungariei Mari. Am protestat, noi, peuneristii, atunci cand, pe vagoanele Expresului 34 (Berlin _ Budapesta _ Bucuresti), scria "Romani imputiti!" si "Vrem Ardealul!". Ne amintim de momentul in care, intorsi din Atlanta, cam urzic