Am avut de curînd o discuţie cu fiul meu. Eram impresionat de cîte ştie despre sfinţi, aposoli şi întîmplări biblice. Le-a aflat pe toate de la orele de religie şi am devenit de-a dreptul invidios pe asemenea cunoştinţe pe care eu n-am avut vreodată ocazia să le dobîndesc în mod sistematic. Noi la şcoală învăţam despre Marx, şi nu despre Isus. Şi am început să-i pun întrebări.
„Tot cu un preot faceţi lecţiile astea de religie?“
„Nu, acum avem o doamnă. Anul trecut am avut un preot.“
„Şi vă plac poveştile pe care vi le spune?“
„Da. Doar că se cam repetă. Parcă în fiecare an ni le mai înşiră încă o dată pe aceleaşi.“
„Ai şi colegi de alte religii?“
„Păi, da. E Ahmed, e Iosif şi mai e şi Andreea. Ei nu participă la orele de religie.“
„Şi ce fac în timpul ăsta?“
„Andreea îşi ia o carte şi citeşte, iar ceilalţi doi stau şi se uită pe pereţi. Cred că se cam plictisesc. Dar nu se pot duce acasă pentru că religia e în ora a doua şi n-au timp să plece şi să se şi întoarcă pentru matematică.“
„Dar ce religii au ei?“
„Andreea e şi ea tot creştină, dar e catolică. De ceilalţi doi... habar n-am.“
„Ahmed e probabil musulman, iar Iosif, cine ştie, poate să fie evreu sau poate să fie şi el catolic, ca Andreea.“
„Ba, mi se pare că el e într-o sectă. Nu ştiu cum îi zice.“
„Ahmed are culoarea pielii mai închisă, aşa ca arabii?“
„Nu, e chiar foarte alb.“
„Voi nu i-aţi întrebat niciodată despre religia lor?“
„Nu.“
„Nici doamna profesoară?“
„N-am auzit-o niciodată să vorbescă cu ei.“
„Şi, după părerea ta, e normal ca ei să stea lîngă voi la orele de religie, fără să participe?“
„E cam ciudat.“
„Doamna profesoară vă vorbeşte doar despre religia ortodoxă?
„Păi, sigur că da.“
„Nu v-a spus niciodată nimic, ea sau cel de anul trecut, despre alte religii?“
„Nu, tat
