A înfiinţat Clubul Trabantistelor acum 10 ani şi a colindat prin lume cu cele 14 maşini est-germane pe care le-a avut. Cea mai lungă călătorie a fost de 10.000 de kilometri.
Cornelia, o doamnă micuţă, sprintenă, te întâmpină cu un surâs plin de viaţă în faţa blocului unde locuieşte, din cartierul Titan. A avut o viaţă de roman şi face totul cu pasiune. S-a născut în toiul războiului, în 1944. „Mama a plecat speriată spre Bolintin Deal şi la poarta unei case i-a venit sorocul“, povesteşte Cornelia Mihail, care nu s-a născut pe un pat ca toată lumea, ci pe pământ. N-a avut o copilărie prea fericită şi a crescut la orfelinat, apoi într-o familie de greci.
A visat să ajungă balerină sau actriţă şi iubea foarte mult florile. A făcut până la urmă Şcoala Profesională de Horticultură din Turnu Măgurele, iar în vacanţe lucra la staţia de amplificare. I se spunea Silvia Chicoş pentru că avea emisiunea „Vreau să spun o poveste!“.
Mai târziu a urmat şi cursurile Şcolii Populare de Artă. A încercat şi la Facultatea de Jurnalism, dar profesoara nu a vrut să-i dea nota maximă la Limba română, aşa că „a dat cu banul“: ori se face ghid, ori şofer de taxi. A ales ghid turistic. „Mă prindea foarte tare meseria. Întâi documentam foarte bine traseul, după care mă împrieteneam cu colericii, asta pentru că nu vroiam să-mi dea peste cap excursia“, dezvăluie Cornelia câteva dintre secetele meseriei de ghid.
„Vasilica“, prima iubire
„Relaţia“ Corneliei cu Trabantul a început când l-a cunoscut pe actualul soţ. „El avea Trabant şi mi-a fost instructor. M-am împrumutat de bani şi i-am cerut un Trabant. Mi l-a arătat într-un garaj. Era un coteţ de găini şi nu m-am urcat în el decât după ce a fost reparat“, povesteşte Cornelia. Şi pentru că fiecare Trabant trebuia să poarte un nume, primul a fost botezat „Vasilica“. A urmat „Samantha“. „Cu «Samantha» a
