Multe cleveteli circulă pe seama apendicitei. Dacă ar îmbrăca halatul de chirurg şi s-ar afla în faţa unei apendicite, scânteietorul Topârceanu ar scrie despre Madam Apendicita că e "lung prilej de vorbe şi de ipoteze". Iată câteva ziceri despre Cucoana asta Apendicita, vorbe care umblă în rândul populaţiei prin telefonul fără fir, dar cuvinte rostite şi de lumea chirurgilor.
Oamenii cei de toate zilele tratează cu un fel de băşcălie operaţia de apendicită, susţinând că e un fleac de competenţa rezidenţilor, a începătorilor în ale chirurgiei, care-şi antrenează mâna operând apendicită. Numai că medicii în halat de chirurgi nuanţează minimalizarea unei crize de apendicită.
Un reputat chirurg, profesorul Sorin Simion, şeful clinicii de chirurgie de la Spitalul Colentina, spune că adevărata evaluare a unei operaţii de apendicită este că intervenţia chirurgicală poate dura şi 5 minute, dar şi 5 ore. Fiindcă acest mic organ, asemănător cu un vierme, îşi poate muta locul, ascunzându-se undeva în spatele ficatului sau spre spatele abdomenului. Şi atunci chirurgul e obligat să caute apendicul bolnav care şi-a părăsit sediul normal, aflat în partea dreaptă jos a abdomenului.
SCOATEREA MENISCULUI ŞI A...
Pe undeva, scoaterea apendicului cu heirupul pe bandă rulantă, acum o vreme, aduce aminte de o modă care scotea rapid, un-doi, amigdalele şi meniscul de la genunchi sau vezica biliară.
Meniscul este o rozetă de ţesut moale în număr de patru, exterioare şi interioare, aflată în genunchi. Aceste meniscuri au un rol clar în genunchi, acela de a repartiza uniform presiunile în articulaţia genunchiului. Acest menisc se rupe des la unele mişcări forţate în genunchi. Apar dureri, blocări ale genunchiului şi chirurgii ortopezi se grăbeau să îndepărteze acest menisc rupt. Apăruse şi un fel de concurs între chirurgi: cine scoate
