Nu-mi place să intru în polemici cu colegii de platformă, dar securitatea energetică este întâmplător un subiect care mă pasionează. Deşi în 86 eram ceva mai tânără decât domnul Goţiu, mie nu mi-a adus nimeni pastila de iod pe bancă, ci a trebuit să stau cu mama la o coadă de câteva ore la dispensar, ca să o primesc. Acum, trecând peste amintirile din copilărie, pentru că domnul Goţiu pomeneşte în articolul său pe care îl puteţi citi aici de lipsa unui studiu de impact pentru amplasarea unei noi centrale nucleare, vreau să-i atrag atenţia că au început să fie făcute încă din 1980. Au fost analizate 100 de amplasamente, citez: “Studiul de amplasament a costat 3,580 milioane lei, bani suportaţi din fondurile structurale pentru dezvoltare industrială, potrivit fostului preşedinte al Agenţiei Nucleare. Până acum, CITON Bucureşti, care a făcut studiul de amplasament pentru viitoarea centrală nucleară, a analizat peste 100 de locaţii.” Se mai găsesc informaţii despre respectivele studii.

Se pare că cea mai potrivită ar fi în judeţul Sibiu. Acuma, câtă vreme centrala de la Cernavodă era la fraierii din sud, mai mergea, dar nu în Transilvania, nu-i aşa? Asta contează, ca Transilvania să rămână liberă de “bomba nucleară”. Deşi, în caz de Doamne fereşte, norul radioactiv din sud nu s-ar opri la Carpaţi. Numai că nu vorbim de cazuri de Doamne fereşte, pentru că centrala ce va fi construită va avea sisteme de securitate la fel de performante ca centralele din Franţa, ţară în care 78% din electricitate este produsă nuclear. Iar Cernobîlul s-a petrecut tocmai din indiferenţa şi neglijenţa crasă a autorităţilor sovietice, fiind singurul accident de acest fel. Altfel, ar fi o sursă de energie nepoluantă, care ne scapă de norii negri de fum de pe cer şi de cotele de poluare depăşite. Desigur, e loc de dezbatere publică. Ea are loc şi în Franţa, şi în Germania şi în Statele