Alexandru Matei face o corecţie critică a articolului din nr. 4 din revista 22 - Cine iubeşte libertatea de Serenela Ghiţeanu. Ştiam că în respectivul număr în revista 22 va apărea o recenzie a cărţii Radu Filipescu Jogging cu Securitatea, scrisă de Herma Kenel, editată în Germania, la Editura Herder în 1996, tradusă şi publicată la Editura Universal Dalsi în 1998 şi republicată, cu mici completări şi adăugiri făcute de mine, în decembrie 2009, de Editura Polirom. Dar când am văzut ziarul, am constatat câteva note care mi-au displăcut. Mai în glumă, mai în serios, mi-am exprimat nemulţumirea către colegii din redacţia revistei, pentru modul mult prea elogios în care eram prezentat.
Alexandru Matei avea material de reflexie critică şi faţă de articolul de pe prima pagină scris de Rodica Palade, dar faptul că nu a făcut-o e o dovadă de critică selectivă şi moderată.
Fac eu critica necesară, pentru că articolul Modelul Filipescu, pe lângă faptul că a fost prea laudativ, cred că trebuia să extragă ca model reacţia sistemului la disidenţă. Experienţa personală prezentată în carte nu cred că trebuia să fie multiplicată, pentru că ar fi multiplicat numărul de victime, fără ca rezultatul să fie diferit în mod necesar. În plus, eu nu prea cred în personaje model, ci mai mult în aspecte şi componente adunate de mai multe personaje, din care fiecare îşi formează un model compozit.
Ce am făcut eu nu era un model de urmat. Era mai mult un şir de proteste care a provocat o dovadă, a nu ştiu câta, dar totuşi necesară, a modelului de comportament al unui regim comunist, care, deşi pretindea în acea perioadă că este diferit, mai uman, care respecta drepturile omului, era de fapt un regim dictatorial. Şi conducerea regimului, şi aparatul său de opresiune au dat în acea perioadă câteva dovezi de violenţă care prevesteau baia de sânge din decembrie 1989.
Într-
