Desigur, în câteva zile nu ai cum să afli foarte multe despre viata din acel oras. Dar proiectul celor doi nu este unul de teatru documentar. Ei îsi propun crearea unui spectacol de fictiune plecând de la acele prime impresii lăsate de viata din oras, de discutiile cu oamenii de acolo. Primul spectacol din această serie a fost „Povesti adevărate complet inventate despre Baia Mare". Al doilea este „5 minute miraculoase în Piatra Neamt". Să sperăm că nu va fi si ultimul, având în vedere că regizoarea locuieste acum în America.
După cum mărturiseau autorii într-un interviu pentru revista „Observator Cultural", unul din lucrurile care le-au atras atentia în scurta lor documentare în Piatra Neamt a fost un fel de „mândrie locală". Spre deosebire de multi din locuitorii altor orase, nemtenii erau mândri de orasul lor, ei aveau sentimentul că apartin unui „loc special". De aici a apărut si ideea miraculosului, care, în spectacol, a fost îmbinat cu probleme sociale, foarte reale.
Prin apropierea (fizică) de actori, de spatiul de joc, prin povestile pe care fiecare român le-a auzit fie din ziare, fie direct de la cei implicati, „5 minute miraculoase..." e ca o privire rapidă în apartamentul vecinului. În spectacol sunt intercalate trei povesti a trei familii la care se adaugă mai multe „intermezzouri publicitare".
Avem povestea unei mame habotnice care păstrează încă doliu după sotul mort în urmă cu opt ani. Iar micile nebunii ale fiicei sale adolescente sunt pentru aceasta un semn că fata e posedată de diavol. Si actionează în consecintă. Există si povestea unui profesor de liceu părăsit de sotia plecată să muncească în Italia. Avem si povestea unui cuplu de tineri căsătoriti care se oferă să devină asistenti maternali doar pentru bani. Dar dincolo de scurta privire asupra unui sistem de protectie socială mai mult sau mai putin profesionist, de privir
