14 muncitori au fost eliberaţi din sclavie de trupele speciale ce au descins, în urma unui pont, la o fermă de animale din Kogălniceanu. Zilierilor li s-a promisese un trai uman, dar au fost duşi într-o fermă transformată în lagăr de muncă, mâncare pe sponci, bani ioc şi trudă pe brânci. După ce au fost eliberaţi, au stat trei zile în sediul Poliţiei Constanţa. Au dormit într-un birou şi au mâncat pâine cumpărată din banii poliţiştilor.
Gheorghe Panchea e unul din "bătrâni". Are o privire cenuşie, obosită, de câine bătut. Povesteşte calm, fără patimă, doar cu amară silă de norocul ăsta al lui, cum a ajuns la ferma fraţilor Caratană, din Kogălniceanu, acum cinci ani, "prin vorbe". Are 47 de ani, dar arată cu zece ani mai bătrân. E din Neamţ, dar având copiii la lucru pe la Cogealac, tot în Constanţa, şi-a căutat de muncă mai aproape de ei, să-i vadă mai des şi pe mai puţini bani. De "mai des" n-a fost vorba, că n-a avut voie să plece deloc din fermă, aşa că nici n-a cheltuit cu drumurile. Nu c-ar fi avut ce. Chiar când copiii au venit să-l viziteze, "patronu'" n-a vrut să-l lase să iasă cu ei nici măcar acolo, în comună.
S-a tocmit la el pentru 5 milioane pe lună, mâncare şi cazare, "că are nişte camere la capătul saivanei unde dormeau trei într-un pat". Banii nu i-a văzut decât în primele luni, după care "patronu'" a zis că mai bine-i trimite el direct copiilor. "De parcă erau ai lui", zice omul amărât, cu privirea fixă. Nu zice dacă-i vorba despre bani sau despre copii. Oricum ar fi, are dreptate: nu erau ai lui!
Într-o zi, deşi patronul îi ameninţa pe toţi că le rupe oasele dacă încearcă să fugă, el tot a fugit. Acum un an, împreună cu încă cinci inşi. Însă i-au găsit gealaţii lui Caratană în Gara Constanţa, "că au «căţelele» lor la fermă", intervine cu năduf şi Drugan Temistocle, un coleg de suferinţă mai nou. Are ci