Astfel, în mai puţin de doi ani, camerele video standard definition (SD) s-au văzut complet depăşite, iar gama de produse capabile de filmări HD s-a diversificat atât de mult, încât a atins până şi aparatele foto profesionale DSLR. Filmarea în timpul unei excursii şi postarea imediată a propriilor videoclipuri pe internet pentru a putea fi văzute cât mai rapid atât de prietenii de acasă, cât şi de amicii sau de rudele din străinătate, a devenit o obişnuinţă şi pentru utilizatorii din România.
Posibilitatea de a obţine fil-mu-le-ţe de o calitate mult superioară celor de până acum nu a trecut nici aceasta neobservată de consumatorii autohtoni. Iar apetitul lor pentru noile teh-no-logii a împins şi preţurile către limite mult mai confortabile, astfel încât dorinţa de a produce propriul conţinut video poate fi acum îndeplinită pornind de la preţuri în jur de 500 de lei.
Senzorul CMOS, criteriu esenţial
Primele care au oferit posibilitatea de filmare HD au fost camerele video. Paşii au fost însă extrem de rapizi şi vorbim acum de camere video capabile să înregistreze Full HD, la 1080p, ceea ce înseamnă că, în numai câţiva ani, să urmăreşti un film SD va fi echivalentul vizionării unei casete VHS acum.
Atingerea acestor performanţe în acelaşi timp cu obţinerea unor preţuri tot mai acceptabile pentru majoritatea consumatorilor a fost posibilă datorită descoperirii senzorului CMOS.Acesta reprezintă în prezent cel mai important criteriu în ierar-hizarea camerelor video HD.
Văzut iniţial ca o soluţie mai ieftină faţă de cunoscutul CCD, senzorul CMOS a fost perfecţionat în ultimii ani, în aşa fel încât acum a ajuns să aibă performanţe mai bune decât primul: reduce zgomotul şi oferă culori mai limpezi, mai ales pe lumină mai slabă. De aceea, mai toţi producătorii au trecut de la CCD la CMOS.
Se vede orice imperfecţiune
Funcţia de înregistr
