În Statele Unite ale Americii, o ţară a cărei economie este axată în primul rând pe consum, măsurarea încrederii consumatorului este deosebit de importantă pentru înţelegerea evoluţiilor macroeconomice. Comportamentul consumatorului este determinant pentru mersul general al economiei, o gripare fie şi temporară a consumului având consecinţe directe asupra activităţii companiilor. Prin urmare, încă din 1967 în SUA este calculat un indice al încrederii consumatorului.
Consumer Confidence Index (CCI), publicat lunar, arată nu doar starea economiei, dar oferă şi indicii asupra direcţiei pe care aceasta se va înscrie. Un consumator încrezător, optimist în legătură cu volumul veniturilor sale viitoare şi stabilitatea locului de muncă, va face achiziţii importante, va fi mai prezent în magazine, va fi dispus să se împrumute. Într-o economie centrată pe consum ca cea americană acest lucru se traduce printr-o creştere a produsului intern brut. Dimpotrivă, un consumator rezervat, aflat sub stress financiar, împovărat de datorii, nesigur de situaţia de la serviciu şi mai degrabă sceptic atunci când este vorba de câştigurile din viitor, este uşor de presupus, va face pasul înapoi. De aici, comenzi mai scăzute şi o cerere generală în contracţie care creează un mediu nefavorabil firmei.
Amintind cele două cazuri de mai sus, s-ar putea spune că primul este pozitiv, iar al doilea negativ. Dacă judecăm asta din perspectiva consumatorului, al băncilor şi al retailerilor, aşa este! Dacă însă judecăm din perspectivă macroeconomică, în unele cazuri lucrurile ar putea sta taman invers. Dacă volumul datoriilor private este foarte ridicat, dacă pieţele sunt saturate, dacă cererea nu este acoperită de o producţie internă consistentă,
atunci chiar nu este bine ca să avem un consumator (prea) încrezător. Dimpotrivă, preocuparea pentru economisire, pentru lichidarea datori