Suntem obisnuiti sa facem fata provocarilor de zi cu zi, insa ritmul alert al vietii ne impiedica sa raspundem mereu la fel de bine in fata situatiilor dificile. Serviciul este solicitant, viata de familie scartaie, copiii ne dau batai de cap, parintii nu ne inteleg. Fara sa ne dam seama, problemele ne coplesesc, iar atunci, unii dintre noi cauta ajutor. Unde mergem? Alegem sa ne destainuim in fata unui prieten sau in fata unei rude? Cand decidem ca este cazul sa consultam psihologul? Sau chiar mai mult decat atat - psihiatrul?
Daca avem o mana rupta sau o raceala puternica, problema e evidenta, se vede cu ochiul liber, asa ca mergem la doctor. Atat copiii, cat si adultii, se pot confrunta insa cu probleme mai putin vizibile, astfel incat, atunci cand apar simptome ce nu pot fi puse pe seama oboselii, stresului, varstei sau pe seama unei boli somatice, ar trebui sa ne ingrijoram si sa cautam ajutor specializat. Cel mai important este sa recunoastem cateva simptome si sa cautam tratament, inainte ca alte consecinte neplacute sa isi faca aparitia.
Simptomele pot fi:legate de functionarea psihica – insomnie, iritabilitate crescuta permanenta, frica fara motiv, evitare sistematica a unor situatii de viata firesti (comportament fobic), tristete profunda care nu trece dupa cateva zile, oboseala permanenta, dezorganizare, tulburari de memorie si concentrare, toleranta scazuta la frustrare cu stari de furie si agresivitate de necontrolat, schimbarea perceptiei asupra celorlalti;legate de relatii familiale si/sau profesionale – suspiciune permanenta, ostilitate, nevoie crescuta de izolare, vinovatie nejustificata, scaderea încrederii în sine, asteptari negative;legate de comportament – tulburari ale comportamentului alimentar, sexual, dependenta de alcool si alte substante, inactivitate sau hiperactivitate;legate de corp – somatizari diverse, ingrijorar
