În toată lumea politica înseamnă şi show. Sau pâine şi circ, cum ziceau strămoşii romani şi cum zice contemporanul Mândruţă.

Vedeţi voi, în înţelepciuniea lor romanii au pus pâinea prima chiar şi în această expresie peiorativă folosită pentru a reproşa lipsa de interes a politicienilor pentru problemele mai complexe.

Revenind la zilele şi meleagurile noastre, situaţia e puţin mai complicată dar mult mai gravă. Ni se servesc probleme aparent complexe şi importante pe post de circ şi se uită de pâine.

Fostul partid dictatorial a ţinut alegeri democratice şi îi reproşează partidului care a fost votat pentru că e democratic şi a ajuns la putere cu ajutorul dezertorilor din fostul partid dictatorial că e, aţi ghicit, dictatorial. Partidul care a luptat mereu împotriva dictatorilor tocmai şi-a ales un dictator preşedinte pentru a lupta democratic împotriva dictatorilor din celelalte partide.

Preşedintele dictatorial al partidului democratic şi preşedintele democratic al partidului dictatorial se luptă pentru titlul de lider al opoziţiei. Preşedintele ăl mare, al tuturor românilor, care deşi acuzat de apucături dictatoriale a demonstrat în alegeri că e mai bun decât ceilalţi încearcă la TV să demonstreze că ei mai bun ca ei. În vorbe, în replici acide, în replici şucare, în tratate, în ce vrea el.

Interesant, nu? Complex, subiecte importante, vorbim de dictatori, de democraţie, de Constituţie. Aiurea, circ!

Totuşi, nu am uitat ceva? A, da, pâinea!

Avem nişte probleme pe care le ştim toţi şi recunoaştem că trebuie să le rezolvăm: economie, educaţie, sănătate, transporturi. Au cele trei mari partide câte trei soluţii diferite pentru aceste domenii? NU! Are rost să vorbim de blocaj instituţional pe soluţiile la aceste probleme? NU, blocajul instituţional e pe împărţit ciolanul.

Dacă partidele tot nu au soluţii diferite pentru aceste