- Editorial - nr. 504 / 17 Martie, 2010 Si a mai fost o zi de 15 martie! Si, din nou, asa cum o fac, din 1990 incoace, adeptii iredentismului, sovinismului, extremismului si separatismului maghiar (cu referire directa la acele capete infierbantate) si-au dat in petic. Calcarea prin strachini, cu aceasta ocazie, de fiecare data devine specialitatea acelor asi in sportul sariturilor peste cal. De data aceasta, se pare ca cel mai mult s-a zvarcolit naparca la Cluj-Napoca. Ce cereau ei, atat de zgomotos? Eliminarea tuturor tablitelor si placilor comemorative romanesti, instalate cu ani in urma! Revenirea la denumirile strazilor "de dinainte", adica de pe vremea Diktatului de la Viena, unii mergand cu gandul otravit pana dincolo de Primul Razboi Mondial! De ce toata aceasta manie? Pentru ca sunt _ tipau ei! _ de pe vremea lui Funar! Printre altele, ei cer revenirea la stema municipiului din timpul ocupatiei horthyste, instalarea de placute, in limba maghiara, pentru strazi si piete, universitate ungureasca, schimbarea denumirii strazi Avram Iancu, cu Petöfi Sándor, si a Bulevardului "21 Decembrie 1989", cu Kossuth Lajos. Circula "legenda" ca dragul ministru al Culturii romanesti ia si el un tun, din patrimoniul Muzeului Militar, sa-l duca, fuga-fuguta, in Secuime, la Sfantu-Gheorghe, in memoria fauritorului lui, pe vremea evenimentelor de la 1848-1849, Gábor Aron. Pe cand si arme Kalasnikov? Nu-i sfatuia, oare, odinioara, fostul ministru de Externe al Ungariei, Géza Jezensky, sa tina secuii uscat praful de pusca? Sa intelegem ca praf uscat au, le mai trebuie doar arme?! Prezent la Sfantu Gheorghe, episcopul de Piatra Craiului, pe deasupra si europarlamentar, sa mai verse, cu limba de vipera, ceva venin, vorbea, cu patos, despre cea de-a doua limba oficiala in stat _ maghiara _, plangandu-i, cu lacrimi de crocodil, pe "maghiarii care nu au drepturi". Saracii! "Autonom