Penduland intre admiratia si contemplatia artistica si bunul simt sanatos al romanului obisnuit, Boc a fost astazi paralizat de o rara (sunt sigur) enigma existentiala. Sa vorbeasca din fata unui nud, fie el si artistic, sau sa il acopere, sa riste vagi critici din partea presei vandute mogulilor, dar sa salveze aparentele si sa pastreze sobrietatea unei guvernari riguroase. Sfiiciunea a invins, iar pudicul Boc a vorbit din fata unei mari panze albe. Din fata albului imaculat ce acoperea pictura “Galaxia iubirii” a lui Sabin Balasa, Emil Boc a concluzionat stiintific… “deci, ce facem in continuare in Romania”.
Facem. In general, bine. Inca. Intre timp, acoperim ceea ce nu ne place sau credem ca da prost in ochii lumii, cosmetizam realitatea, transformam albul in negru, eliminam nuantele, exageram pentru a ne explica nereusitele si infieram critica pentru a ne minimaliza esecurile. Apoi tragem concluziile. “Deci, ce facem in continuare in Romania? Acceptam aceasta posibilitate (…..) si fondul de salarii sa fie egal cu bugetul Romaniei???” Logic! Cum ar spune acelasi pudic Boc: “facem ceea ce trebuie facut!”
Boc are harul de a starni rasul si de-ar fi sa ajungem in pragul mortii si al disperarii. Mi-l si imaginez atunci pe premier cum ar zugravi in acelasi alb pur si pudic realitatea ingrozitoare si indecenta care ne-ar inconjura. Instinctele oamenilor se pastreaza in situatii diferite si au aceleasi rezultate. Nici Basescu, nici Patriarhul si nici alti oficiali nu s-au simtit lezati de pictura lui Sabin Balasa, atunci cand drumul i-a condus prin sala “Pasilor pierduti” din Aula Universitatii din Iasi.
Nu ma intereseaza ce ar fi simtit sau ar fi gandit autorul picturii daca ar fi asistat in timpul vietii la o asemenea mascarada. Nu vreau sa ma gandesc ce au simtit nici studentii si profesorii sau iesenii care au auzit de gestul pudicului si superdec
