O intrebare se repeta obsesiv: cand vor putea lua romanii credite? Raspunsul pare a fi legat de un vechi dicton, ce este mai actual astazi decat cu mult timp in urma, cand a fost pus in circulatie: "Bancherul iti da umbrela cand e soare si ti-o ia cand ploua". E, desigur, o metafora. O figura de stil insa bine tintita, din care razbate un adevar semnificativ: acela ca in relatiile cu bancile, oricare ar fi clientul, o tara, o companie sau o familie, nu va exista niciodata sansa de a scapa de necazuri primind un credit. Scapa singur de norii negri, suna mesajul, daca esti in stare, apoi vino la banca si dovedeste ca pe ulita ta a iesit soarele. Daca poti intr-adevar sa dovedesti, banca iti va da umbrela. Adica un credit pentru dezvoltare. Si ti-o va lasa (ori mai mult, iti va da alte si alte umbrele) atat timp cat reusesti sa mentii soarele. Asta si asteapta, acum, bancile de la noi: sa iasa soarele (am numit iesirea din recesiune) pentru a relansa creditarea.

Iata o problema intr-adevar spinoasa: creditul. Pana in toamna lui 2008 - sufletul consumului. Acum - o masina cu motorul pornit, dar care nu demareaza. Sau, mai exact, a demarat in relatia cu statul, dar e inca in pozitie de relativa asteptare in relatia cu populatia si cu companiile.

Bancile, care au bani, spun ca n-au cerere. Si ca nici companiile, nici populatia nu se prea inghesuie sa solicite imprumuturi.

Companiile si populatia dau vina pe banci. Spun ca dobanzile sunt prea mari. Si, intr-adevar, dobanzile nu sunt deloc rezonabile. Nici dobanzile active, nici cele pasive. Banca centrala vede dobanzile pasive deasupra ratei inflatiei, dar mai jos de rata dobanzii de politica monetara; iar dobanzile active cu unu-doua procente peste rata dobanzii de politica monetara. Bancile stiu si ele ca aici vor ajunge, dar intarzie cat pot acest moment.

Totusi, solutia rationala n-ar fi, in nic