La doar şase ani, Dumitru Leahu a fost luat pe sus împreună cu familia şi aruncat în Bărăgan, pentru că era basarabean. Oiginar dintr-o familie de intelectuali, Leahu este unul din supravieţuitorii Holocaustului comunist. În clasa I, muncea cot la cot cu adulţii ca să aibă ce mânca, la Zagna-Vădeni.
Zagna-Vădeni, lagărul în care au fost duse cu de-a sila 700 de familii de bănăţeni, în 1951, a fost ras de pe faţa pământului. Au rămas amintirile ororilor şi rănile săpate adânc în inimile supravieţuitorilor gulagului comunist.
Dumitru Leahu, preşedintele AFDPR Brăila, retrăieşte cu durere în suflet momentul în care, la două noaptea, a fost luat pe sus împreună cu familia şi ţinut o săptămână într-un vagon de vite, cu arma la tâmplă. Avea doar şase ani când a fost silit să muncească pe câmp, zi lumină, pentru o masă caldă.
"Nu putem şi nu trebuie să uităm ororile comunismului. Aşa ceva nu trebuie să se mai repete. A fost o pagină neagră din istoria acestui popor greu încercat", ne-a spus fostul deportat.
În ziua de Rusalii, 40.000 de oameni deportaţi de Securitate
"Părinţii mei, basarabeni din Chişinău, s-au refugiat în România, de frica Siberiei. Mama terminase Conservatorul, iar tata a început ASE-ul, la Bucureşti. În anul III, a fost nevoit să abandoneze, din pricina războiului", povesteşte Dumitru Leahu.
S-au stabilit în comuna Lovrin, judeţul Timiş. După câţiva ani, pe vremea conflictului Tito-Stalin, s-a decis deportarea a peste 40.000 de "indezirabili" dintre Beba Veche şi Gruia, pe o rază de 25 de kilometri de la graniţa cu Iugoslavia.
"Toţi cei care nu aveam origine românească pură - basarabeni, macedoneni, germani, sârbi, bulgari - dar şi intelectuali, chiaburi, moşieri şi industriaşi, am fost duşi în Bărăgan. A fost marea deportare din Banat", îşi aminteşte Leahu.
În noaptea de Rusalii, pe 18 iunie 1951 - la zece
