Conflictele interetnice care au zguduit oraşul Târgu-Mureş în martie 1990 nu s-au iscat chiar din senin: semne prevestitoare, ignorate însă de autorităţile centrale, apăruseră cu mult înainte. Dar în vreme ce Transilvania fierbea la foc mocnit, Bucureştiul se "pieptăna" de zor, ameţit de caruselul jocurilor de culise cu miză politică.
Dramatica prăbuşire a regimului comunist a transformat România postdecembristă într-un imens "laborator" propagandistic: apărute rând pe rând, câteva zeci de partide au început să se lupte dur, folosind toate armele posibile, ca să-şi găsească şi să ocupe un loc cât mai bun pe noua scenă politică a ţării. Iar pentru atingerea acestui scop, orice mijloc şi orice argument erau numai bune de folosit. În plus, şi pentru ca ecuaţia să fie şi mai complexă, foştii angajaţi ai Securităţii, intraţi sau nu în noile servicii secrete "democrate", şi-au făcut propriile jocuri, prin care încercau să demonstreze că, pentru a instaura democraţia în ţara noastră, noua clasă politică are neapărată nevoie şi de ajutorul lor nepreţuit.
PĂCATUL ORIGINAR
Iar în ceea ce priveşte Transilvania, situaţia era chiar şi mai complicată din cauza unei componente pe care o putem numi "externă": statul vecin maghiar făcea, de foarte mulţi ani, eforturi internaţionale susţinute pentru rediscutarea "Dosarului Trianon". Concret, încă de la sfârşitul anilor '80 Ungaria şi-a folosit contactele diplomatice internaţionale ca să obţină şi un eventual sprijin pentru recâştigarea Transilvaniei. În plus, emigraţia maghiară din Occident care, spre deosebire de noi, colabora foarte bine cu autorităţile oficiale a făcut ani la rând un lobby extrem de eficient în favoarea aceluiaşi ţel.
În acelaşi timp, aici, acasă, fragilitatea "democraţiei" postdecembriste a permis unei mari majorităţi a liderilor populaţiei maghia
