Pentru cine n-a apucat să-l citească în numărul trecut al Academiei Caţavencu, reiau aici, integral, un text despre cafteală, atunci când o administrează femeile şi o încasează bărbaţii.

Şi bărbaţii sunt bătuţi de femei

Înţelepciunea românească străveche (şi nu doar aia românească, da’ nu ne băgăm nasul în rufele murdare ale altora) spune că “femeia trebuie bătută, că ştie ea de ce”. Sau că “trebuie atenţionată, măcar din când în când, peste bot, ca să ştie cine-i şeful”. Statisticile confirmă că bărbatul român e foarte receptiv la învăţămintele din bătrâni. În România, la fiecare două minute, o femeie află cine-i şeful. Ce nu spun statisticile e că şi bărbaţii mai iau câte-un capac de cratiţă de la neveste. Unii iau chiar şi mai multe. Diferenţa e că n-o recunosc nici bătuţi.

Prima şi singura dată când am ridicat mâna asupra unui bărbat, aveam 20 de ani. Eram în vacanţă la Costineşti, într-o căsuţă de-aia de lemn. S-a uitat amuzat la mine şi mi-a zis “Îţi dai seama că, dacă te iau acum şi te-arunc, se trezesc ăia din ultima căsuţă cu tine peste ei, în pat?”. M-am calmat instantaneu. Aşa se face că mă număr printre puţinele femei care n-au dat niciodată în sexul opus. Pentru că –o să fiţi uimiţi! – majoritatea au apucat să-şi înfigă cel puţin o dată mâinile într-un ciuf masculin.

Cel mai tare dor sugrumările

“Da, am fost lovit de mai multe femei şi de mai multe ori”, mi-a mărturisit… să-l numim P. N., după ce i-am garantat anonimatul cu mâna pe Biblie. “Loviturile au constat în palme, pumni în spate şi, uneori, mai rar, încercări de sugrumare. Aaa, şi zgârieturi cu unghiile proaspăt lăcuite. Cel mai tare m-au durut sugrumările, dar şi palmele. Pumnii sunt OK, ca bărbat eşti învăţat cu asta din liceu, deci nu e cine ştie ce mare scofală. Da, am dat şi eu inapoi: palme. Şi pumni am dat, dar în zid”.

Şi fosta iubită a lui C. Z. sărea,