- Editorial - nr. 505 / 18 Martie, 2010 Inceputul lunii ianuarie 1990 m-a gasit la Sovata, intr-un concediu de recuperare dupa o operatie. Acolo am avut posibilitatea sa aflu mai multe despre atrocitatile din secuime savarsite asupra romanilor, dar si sa vad la fata locului urmarile unor comportamente similare, printre care, arderea locuintei fostei secretare cu propaganda, alungarea primarului si molestarea unui militian etc., cu totii, romani. Pentru ca lucrurile erau departe de a se sfarsi, sub aceeasi cupola a UDMR, la Sovata s-au desfasurat si alte actiuni de acest gen. In ziua de 16 ianuarie a aceluiasi an, la Intreprinderea Balneara Sovata a avut loc o sedinta a intregului personal medical din statiune, sub egida liderilor locali ai UDMR, in care le-a fost prezentata noua situatie geopolitica creata in tara, amintindu-le tuturor ca s-a cam terminat cu romanismul celor 72 de ani prin aceste locuri, ca ponderea de 85 la suta a maghiarilor din zona ii indreptateste intru totul la instaurarea in statiune a unui "status quo", in consecinta, limba maghiara fiind de-acum stapana pe acele meleaguri. Lucrul acesta aveam sa-l aflu intamplator de la un medic si de la o asistenta, proaspat veniti de la aceasta sedinta de "prelucrare", speriati si, in acelasi timp, foarte ingrijorati de ceea ce ar urma sa li se intample. In aceeasi seara a zilei de 16 ianuarie, in centrul statiunii, pe unul din panourile serviciului de cazare apare o lista lunga cu nume de localnici, romani, dar si maghiari, care trebuiau sa paraseasca de urgenta Sovata. Intrebandu-l pe un maghiar care comenta lista, de ce trebuie sa plece si unguri, raspunsul a fost de-a dreptul socant. "Aici sunt trecuti si maghiarii casatoriti cu romance sau invers." Poate ca aceste acumulari de mahnire si revolta ar fi ramas multa vreme ascunse in adancul sufletului, daca in numarul din 17 ianuarie 1990, al propriu