Nici o piaţă fără sibianul ei devine încet, încet o regulă în Bucureşti, când vine vorba de brânzeturi şi mezeluri afumate tradiţionale. Forţaţi de împrejurări şi de norme europene, ţăranii din zona Sibiului, care veneau să vândă în Capitală, au abandonat demult vechile tarabe şi au devenit mici întreprinzători care mizează pe puterea mâncărurilor de tradiţie, în mici magazine ascunse prin pieţe. Fascinaţi de garanţia că pun în farfurie ceva produs „în curtea ţăranului", tradiţional şi natural, dar şi că încurajează ceva pur românesc, clienţii curg în micile cămăruţe faianţate ale sibienilor. „Oamenii ăştia ar trebui încurajaţi. În supermarket, mi-am luat mere poloneze. N-au nici un gust", filozofează despre industria mâncării o bătrână, în timp ce nenea Iancu îi taie un calup proaspăt de brânză. În piaţa Râmnicu Sărat, dinspre Titan, „La Iancu" se găsesc vestitele brânzeturi de Sibiu, dar şi o pleiadă de muşchiuleţi, cârnaţi şi cotlete afumate tradiţional. Ioan Iancu, din comuna Jina, judeţul Sibiu, face ce a învăţat de la tatăl său, nea Iancu cel bătrân: vinde bânzeturi la Bucureşti de când se ştie. Din toamna anului trecut, a abandonat taraba şi şi-a deschis prăvălie. „Foarte mulţi sibieni şi-au făcut magazine la Bucu­reşti, pentru că halele din pieţe s-au desfiinţat. Plus că la noi, la Sibiu, nu merge brânza asta proaspătă. Aici se mănâncă", spune Iancu. Cot la cot cu el, vând din spatele vitrinelor frigorifice soţia sa şi o fată a vecinilor săi din Jina. Un văr îndepărtat de-al lui, tot din Sibiu, are magazin în Piaţa Norilor. Altul, pe lângă bisericuţa de lângă Piaţa Iancului, îşi aduce brânzeturile şi cărnurile tot din Jina Sibiului. Sibieni găseşti şi în Piaţa Domenii, şi în Piaţa Moghioroş. Ca şi ei, Iancu a plecat de la tarabă şi s-a mutat în magazin pentru că legile l-au obligat să devină persoană fizică autorizată sau să-şi facă firmă şi să aibă prod