Cei mai mulţi minori dispăruţi în anul 2009 au plecat de bună voie de acasă. Anul trecut au dispărut de la domicilii 78 de copii, dar toţi au fost găsiţi în cele din urmă. Părinţii care păţesc astfel de nenorociri apelează la ajutorul Poliţiei.

Din cei 78 de minori care au fost daţi dispăruţi anul trecut, şase dintre ei au părăsit casa părintească de mai multe ori. În toate cazurile copiii au plecat voluntar de acasă, cu excepţia a două cazuri: unul dintre copii avea tulburări de comportament, iar în al doilea caz, un puşti de opt ani a fost luat de tată fără ştirea mamei.

„Este vorba despre 78 de cazuri de minori declaraţi dispăruţi, şase dintre aceştia înregistrând mai multe părăsiri de domiciliu în cursul anului trecut", ne-a declarat purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Brăila, inspector Jenel Şogor.

Fetele pe primul loc

În anul 2009, numărul fetelor dispărute a fost mult mai ridicat decât al băieţilor, 57 dintre copii daţi dispăruţi fiind de sex feminin, iar 21 băieţi. În 2008 au plecat de acasa 68 de fete.

53 dintre copiii care au dispărut de acasă în 2009 aveau vârsta de peste 15 ani şi numai 25 aveau vârste cuprinse 10 şi 14 ani.

În ceea ce priveşte minorele care în cursul anului 2009 au înregistrat dispariţii de la domiciliu, se constată că în proporţie de 85% provin din mediul urban, restul de 15% fiind de la ţară.

„Plec de acasă!"

Cu o singură excepţie, toate dispariţiile înregistrate de minore în anul 2009 s-au realizat prin părăsirea deliberată a domiciliului. Fuga de acasă este principalul gând atunci când ceva nu merge bine. Copiii care pleacă de acasă, încearcă să atragă atenţia asupra lor sau încearcă să evite anumite situaţii la care nu pot face faţă.

Majoritatea adolescenţilor care pleacă de acasă provin dintr-un mediu social modest, unde modelul parental este disfuncţional: