O braşoveancă încearcă să împlinească dorinţa bunicii ei care a visat să vadă toată lumea. Alina Zară a trimis suveica bunicii peste mări şi ţări. Unealta vechiului război „a văzut“ Germania, Olanda, Italia şi Marocul. Cine ştie unde o vor duce călătoriile viitoare!

Acum mai bine de 20 de ani, în satul Mândra, la 90 de kilometri de Braşov, mama Ruţă a lui Cuculaie ţesea la război. Avea ochii negri, blânzi, faţa încreţită de riduri şi mâinile aspre. Zâmbea tot timpul.

Cele două nepoate, Alina şi Ioana, îi erau mai mereu alături. Cu ajutorul uneltei de la război pe care o iubea atât de mult, le învăţa matematică şi geografie. „Uite, suveica se duce acuma zbâââr şi ajunge..." şi lua harta de la şcoală şi arăta: „la Polul Nord".

Dacă se întâmpla ca fetele să greşească, le spunea că suveica se-mpiedică-n iţe şi nu mai poate merge. Într-o seară, când Alina avea zece ani, bunica ei şi-a pus o dorinţă: ar vrea ca suveica să vadă toată România şi toată România s-o vadă pe ea. Şi, de ce nu, să meargă la Paris, pe unde ştia ea că se plimbau cucoanele, sau în America, de unde primise o vedere de la un văr de-ai ei. Le-a spus fetelor că suveica ar putea să arate lumii cât e ea de harnică şi de pricepută. Şi că ar putea la rându-i să vadă cât de harnică şi de pricepută e lumea.

Cum a început povestea

Alina a împlinit anul trecut 31 de ani. Tot atunci, a început să-i împlinească bunicii visul. A ajutat-o un prieten, Radu Viţălaru, pe care l-a cunoscut pe Facebook şi care i-a devenit, între timp, partener de proiecte.

„Voiam să facem o acţiune prin care să dăm zece lucruri la zece persoane din diferite domenii - artişti, fotografi, designeri. Şi Radu a zis că designerilor ar trebui să le trimitem o suveică. Aşa mi-am amintit de suveica bunicii şi am început să-i povestesc despre dorinţa ei ca acea simplă bucată de lemn să vadă toate colţuril