De la inceput, tin sa precizez ca ideea de a scrie acest text nu a fost a mea. Nu m-as fi gandit sa merg atat de departe, dar daca e cerere, nici nu am vreo problema sau vreun deranj “la burtica” sa scriu despre asta.
Pentru a poza in Playboy nu trebuie sa fii frumoasa (eu spre exemplu nu sunt, in plus sunt si foarte mica: am numai 1,58). Asta trebuie retinut din start. Echipa de acolo, sudata, umblata, alergata, intuieste sau ocheste femei/fete care ar putea vinde. In fond, e doar o afacere, nu e opera de caritate si nici revista Dilema Veche.
Personal, nu am avut nici o problema sa dau curs unei asemenea oferte. Poate o sa ma considerati ipocrita avand in vedere ca majoritatea celor care pozeaza pentru Playboy o fac fie pentru imagine, fie pentru bani, fie pentru a scoate la taraba atuuile in vederea achizitionarii de fotbalisti, baieti de Dorobanti sau babalaci cu bani.
Not me.
Mie imi place de mine. Goala. Nu am absolut nici o problema cu corpul meu, pielea mea, ma plac, iar sa pozez fara haine nu a fost deloc greu. Mi-a fost usor (cer scuze celor care nu vor intelege ce urmeaza sa scriu) am facut-o ca si cum as fi mers la WC. Firesc, natural.
*
Locatia aleasa a fost o oaza de verdeata, un décor cautat special pentru a da impresia de exotic.
In prima zi (pentru ca am fost fotografiata doua zile) am facut cunostinta cu make up artistul si cu hair stylistul, dar si cu fotograful Ionut Staicu .
Pe set am venit nemachaiata, tin minte ca m-am imbracat intr-o rochita scurta, mulata, sub care nu aveam lenjerie intima, tocmai pentru a intra in starea Playboy (oricum toti cei de acolo m-au vazut in toata splendoarea mea asa ca, bikini au ba – tot acolo eram).
Dupa ce am fost machiata si aranjata, dis de dimineata am inceput prima sesiune foto.
Am auzit ca multe fete s-au rusinat pana in momentul cand au scapat d
