Poate ne transformam in americani. Din unele puncte de vedere n-ar strica, alea bune, dar daca ajungem sa ne calcam in picioare pentru o pereche de pantofi cu 5 numere mai mari, doar ca sa punem mana pe ceva, eu as spune “pas” transformarii.
Daca n-ati vazut inca imaginile de la deschiderea magaziunului de la Iasi, trebuie. E o isterie generala, seamana cu un musuroi de furnici caruia tocmai i-ai dat o talpa in cap. Oamenii alearga in toate partile, se trantesc, se sufoca (da, unii au avut nevoie de ingrijiri medicale). Neni cu caciuli antice de ciobani, la a treia tinerete si jumate, se catara sprinteni pe rafturi, femei respectabile cu permanent inhata infometate fierastraie electrice. Sa taie ceeeeee? Ce e cu isteria asta? “Ce cumparau oamenii?”, intreaba ingenuu un prezentator. “Bormasini”, raspunde deplasatul la fata locului. Eu acuma ma gandesc ca daca ai putut trai pana azi fara uneltele astea la fel de esentiale precum periuta de dinti scapata in closet, poti sa astepti si a doua, a treia zi de la deschidere sa ti le iei. Zic, nu dau cu surubelnita.
Nu cu mult timp in urma, s-au mai imbulzit pensionarii la o inaugurare dintr-asta. Era vorba de un mall din Bucurestii, parca. Pensionarii s-au calcat in picioare la deschiderea unui mall. Pensionari, multi, care au nevoie NEAPARAT, AZI, de ceva de la mall.
Pot sa inteleg febra cumparaturilor. Stiu cum e sa intri intr-un magazin propunandu-ti sa-ti iei o pereche de sosete si sa pleci cu trei sacose pline ochi de lucruri care au intrat in viata ta si au devenit indispensabile in numai 20 de minute. La reduceri e si mai grav, pentru ca esti tentat sa iei ceea ce in mod normal nu te-ar incanta extrem, doar pentru ca e la jumatate de pret. Totul e bine calculat si studiat indelung. Nu esti tu un cheltuitor si un iresponsabil intr-ale portofelului. Magazinele stiu foarte bine ce/cum/cand/unde/cat sa
