● În universităţile italiene, lectorii de limbi străine fac cursuri şi seminarii, dau examene, le oferă studenţilor consultaţii. Adică acelaşi tip de activităţi ca orice cadru didactic. Dar meseria de lector de limbi străine nu are, conform legislaţiei italiene, statut didactic. Lectorii sînt asimilaţi personalului tehnic şi administrativ (precum laboranţii sau cei care au grijă de aparatura electronică). Şi plătiţi în consecinţă, pe bază de contract pe o perioadă determinată (cu aproximativ 900 de euro pe lună, fără sporuri de vechime şi alte drepturi pe care le are personalul didactic). Încă de acum 20 de ani, Curtea Europeană de Justiţie a dat o sentinţă care stabilea că lectorii au parte de un tratament discriminatoriu şi că statutul lor ar trebui echivalat cu acela de asistenţi universitari sau cercetători. „Dar ei nu fac cercetare“ – au spus rectorii şi reprezentanţii ministerului. „Dar ţinem cursuri“ – au replicat lectorii. Atunci, Italia a reglementat (în 1994) statutul lectorilor din şase universităţi mari, iar pentru ceilalţi a găsit o nouă denumire – „experţi lingvistici“ – promiţînd că, treptat, va rezolva situaţia pentru toţi. N-a făcut-o nici pînă azi, deşi Curtea Europeană s-a mai pronunţat de cinci ori între timp, în acelaşi sens: tratament discriminatoriu. Între promisiuni şi interpretări diferite ale deciziei Curţii, autorităţile italiene n-au făcut nimic. Singura soluţie a rămas instanţa. De curînd, Universitatea din Padova a fost condamnată să plătească 5 milioane de euro salarii restante şi alte drepturi cuvenite unui număr de 14 lectori: tribunalul a aplicat dreptul comunitar, echivalînd statutul acestora cu cel al cercetătorilor angajaţi pe perioadă nedeterminată. Precedentul a fost creat. Între timp s-au mai deschis 15 procese pe aceeaşi temă. Iar în Italia sînt 1200 de lectori de limbi străine. „Dacă Italia ar fi respectat prima hotărîre