Îmi pare rău, dar e imposibil să scrii pe scurt despre Lettre Internationale, cea mai europeană revistă românească de cultură, care îşi vede de treabă cu discreţie şi eficienţă, apărînd nesmintit în fiecare trimestru/anotimp şi arătîndu-ne – dacă avem răbdarea s-o deschidem şi s-o citim – că sîntem o parte a Lumii şi că (dincolo de obsesiile noastre cotidiene recoltate, rumegate şi-napoi la lume date, după cum ne arată televiziunile) nici măcar nu sîntem atît de departe de ea. De Lume, adică.

Pentru cei care au deschis televizorul mai tîrziu, care stau prea mult pe chat şi pe Wikipedia ori trăiesc cu impresia că înainte de Internet n-a existat nimic, precizez că Lettre Internationale este un proiect (iertaţi-mi cuvîntul la modă) de publicistică europeană gîndit şi aplicat de Antonin J. Liehm: o revistă care să aibă „ediţii locale“ în diverse ţări, dar să pornească de la un nucleu comun şi să poată schimba („împărtăşi“, „share“-ui) conţinutul dincolo de graniţele naţionale. Antonin J. Liehm este un gazetar de mare anvergură, acum octogenar, care a avut această „viziune“ înainte de era Internetului şi a traducerilor „automate“ pe care Google & co. se chinuie (fără mare folos, părerea mea...) să le tot perfecţioneze: reviste „naţionale“ cu conţinut european. Aşa încît a „scos“ pe piaţă conceptul Lettre Internationale la Paris, pe care l-a „dat în franciză“ (spun asta ca să-i captez şi pe manageri...) în diverse ţări. Din cîte au fost la un moment dat, au rămas opt (criză, bugete, finanţări etc.): Lettre Internationale apare acum la Paris, Roma, Berlin, Madrid, Copenhaga, Budapesta, Sofia şi Bucureşti (în anii trecuţi, revista apărea şi la Belgrad, Zagreb şi în alte locuri...). După părerea mea strict subiectivă şi avînd în vedere că am văzut şi alte ediţii străine şi îi cunosc pe unii dintre cei care le fac, o spun cu mîna pe inimă: ediţia românească es