PNL si PSD s-au ridicat de pe scaunele Cotroceniului si au parasit ceea ce oficial s-a numit "consultari cu partidele si formatiunile politice reprezentate in Parlamentul Romaniei".

Reactia celor doua importante partide politice de opozitie (plus PC, mic, mic, dar partid parlamentar si el) a fost ba hulita, ba elogiata in functie de pozitionarea fiecarui comentator in parte.

Si cum se poarta pe plaiurile carpato-dunareano-pontice, de la Beba Veche pana la Sulina si de la Horodistea pana la Zimnicea, se ignora detaliul pentru etalarea emotionala a unei imagini de ansamblu ce se apropie mai mult de realitatea dorita decat de cea traita.

Miza atitudinii PNL si PSD nu sta (sau mai precis nu ar trebui sa stea) neaparat in prezenta unor "tradatori" ai respectivelor partide la acele consultari, cat mai degraba in incalcarea constienta a unui protocol formal si a realitatii juridice din Parlamentul Romaniei.

"Grupul independentilor" nu este partid politic, nu este formatiune politica pana cand nu va fi legitimat ca atare prin votul explicit al electoratului.

In acelasi timp, nu este cu nimic mai putin adevarat ca traseismul politic romanesc a devenit o cutuma de care se face vinovata majoritatea clasei politice. Si asta deoarece convenabilitatea trece peste bunul simt, calca sub talpa criteriile de eficienta, competenta, moralitate si loialitate pe principiul nu mai putin condamnat si condamnabil in continuare de a transforma cantitatea intr-o noua calitate.

Prin pervertirea valorilor si principiilor, clamate ca definitorii pentru modernizarea statului, in functie de convenabilitatea conjuncturala, unicul proiect este grupul statuar al "incremenirii in proiect", extrem de costisitor si iremediabil hidos.

Perorand pe marginea perversitatii lui Traian Basescu de a-si inclesta adversarii pana la