La Mondialul din vară, naţionala „El Tri“ vrea să depăşească pentru a cincea oară la rând faza grupelor. După Brazilia şi Argentina, Mexicul este a treia forţă fotbalistică de pe cele două continente americane.
„Mexicanos, al grito de guerra", este strigătul de luptă al unui popor cu o istorie zbuciumată. De asemenea, este titlul imnului naţional, dar şi numele unei drame cinematografice realizate în 1943. Se făcea că un tânăr mexican s-a înrolat în armată pentru a-şi ajuta ţara împotriva invaziei franceze din secolul XIX. Da, aceeaşi Franţă care va încerca din nou să „subjuge" Mexicul, în grupa A a Mondialului din Africa de Sud.
În film, eroul nostru s-a îndrăgostit de o domnişoară, nimeni alta decât nepoata ambasadorului francez! Povestea se termină tragic, cu mexicanul murind în luptă, în acelaşi timp cu eliberarea din închisoare a iubitei sale. La vară, pe câmpul de bătălie de la Polokwane, în mod sigur nu va fi loc de sentimentalisme.
S-au redresat la timp
De naţionala Mexicului auzim o dată la patru ani, în apropierea şi în timpul turneelor finale. În lipsa «tricolorilor» noştri, ne putem apropia sufleteşte de alte trei culori: verde, alb şi roşu. Adică «El Tri», aşa cum sunt supranumiţi urmaşii aztecilor.
Pentru mexicani, istoria recentă a Mondialelor a lăsat impresia unui ghinion interminabil. Au fost eliminaţi de patru ori la rând în optimi, ultima dată dramatic (1-2 după prelungiri) contra Argentinei. De altfel, obiectivul pentru Africa de Sud nu are cum să ocolească „mirajul" sferturilor de finală.
Totuşi, deşi este greu de crezut, a 15-a prezenţă a Mexicului la Campionatul Mondial era pusă în pericol cu câteva luni înainte de finalul preliminariilor.
Generaţia „dos Santos"
Eroul negativ a fost selecţionerul suedez Sven-Goran Eriksson, destituit în momentul în care naţionala sa ajunsese pe locul cinci în grupa
