Se anunţă vremuri tulburi. România e bântuită de fantoma grevelor. Mai grav e că şi Europa intră în zodia grevelor.
De când a apărut opţiunea de a munci în Vest, milioane de români au avut o şansă în plus: dacă nu-şi găsesc de lucru în ţara lor, atunci pot încerca în Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Irlanda, Grecia sau Ungaria. Acum, însă, şomajul creşte peste tot. Nori negri se anunţă de la Atlantic la Marea Neagră.
Problema e că nu asistăm la o zgâlţâire de parcurs, ci la un şoc istoric. Europa se află în faţa unui cutremur care o va schimba pentru multe decenii. Turbulenţele au legătură cu o «supraîncălzire» a nivelului de trai. Pur şi simplu, europenii trăiesc mai bine decât îşi pot permite. Totul porneşte de la împrumuturile excesive.
Câtă vreme economiile vest-europene au duduit, iar cele est-europene au crescut spectaculos în capitalismul postcomunist, boala a fost dusă pe picioare. În unele ţări, nici măcar nu a fost diagnosticată. Altele au tratat-o cu aspirină, ca pe o simplă răceală. Între timp, europenii au continuat să se joace de-a Alice în Ţara Minunilor.
Tragedia Europei este incapacitatea populaţiilor sale de a accepta scăderea nivelului de trai. La cele mai mici tentative ale guvernelor de a reduce costurile, se ajunge la grevă. În cele mai multe ţări dezvoltate, sindicatele au căpătat o putere devastatoare. Decenii de-a rândul, au impus legi ultrasocialiste. Câştiguri tot mai mari, muncă tot mai puţină. Pauze lungi şi dese, weekenduri prelungite, concedii nesfârşite, sporuri diverse, gratuităţi de tot felul. Guvernele au acceptat, pentru că aveau de unde să dea: cifrele economice arătau bine.
Acum, spirala economică a luat-o în jos, iar traiul pe datorie a explodat. Europa a intrat în «criza boieriei». Locuitorii săi au o singură şansă: să-şi reducă drastic cheltuielile. Şi, implicit, să accepte scăderea nivel
