In vreme ce sindicalistii trecutului au infruntat cu piepturile dezgolite plumbii nemilosi ai capitalistilor hapsini, sindicalistii viitorului vor infrunta cu stoicism gloantele oarbe ale propriei nimicnicii. Desi romanii sint un popor pus mai mereu pe harta, grevele din ultimul cincinal, cite vor fi fost, indica amurgul lumii proletare, cita va mai fi ramas. In urma cu vreo 10 - 15 ani, numai daca rosteai cuvintul «greva» apareau in piata zeci si zeci de protestatari. Astazi, cu greu se mai aduna citeva sute de voluntari gata sa infrunte intemperiile puterii cu pancarte si scandari. Protestele de odinioara isi trageau sevele din realitati care astazi intra in declin. Clasa muncitoare, un edificiu subred faurit de comunisti cu forcepsul industrializarii centralizate, tinde sa devina astazi o notiune lipsita de acoperire in planul realitatii. Minerii au fost aproape desfiintati, oamenii din fabrici si uzine s-au vazut nevoiti sa-si caute norocul si salariul in alte zari dupa ce locurile lor de munca au fost vindute cu bucata, fermieri, in sensul adevarat al cuvintului, nu prea exista in patria noastra, iar intelectualii, deh, ca intelectualii, nu mai vor sa-si murdareasca miinile pentru o mica marire de leafa. Datele oferite de Institutul National de Statistica arata ca scaderea dramatica a numarului de persoane active (un milion de oameni in mai putin de doua decenii) si mutatiile de pe piata fortei de munca explica, fie si partial, cauzele modificarii de atitudine fata de greva. In urma cu mai bine de un deceniu, amenintarea cu greva era o problema care nu prea stirnea risul politicienilor. Miile de oameni care puneau, cu vocea si cu lozinca, presiune pe guvernanti reuseau adesea sa obtina ceea ce astazi nu mai poate fi obtinut. Pe la mijlocul anilor '90, adica dupa ce foamea navalise in tara iar grevele se tineau lant, a aparut si o stare de fapt bizara, anume tran