Neinspirata alegerea asta. Sa desfaci din crisalida gogosii lui Mitica “fluturele” Dinamo-Steaua chiar in seara in care Barcelona joaca un sfert de finala a Champions League. Comparatia vine de la sine. Oricat de nefavorabila ne este ea. Departe de conceptul de ‘derby” ,mai degraba in limbajul de rumegus, traditionala disputa dintre doua echipe reprezentative intr-adevar pentru fotbalul indigen. Un meci fara viteza , fara faze pe care sa ni le mai amintim macar a doua zi. Poate luftul lui Zapata, ricosat dintre calitatea ingrata a gazonului, stupiditatea pasei inapoi a lui Baciu si calculul gresit al unei manevre dintr-o bucata a portarului. Asezarea lui Stoichita cu doi fundasi de meserie –Petre Marin si Golansky (cu dubii serioase la polonez, totusi!) si cu improvizatia neconcludenta Ovidiu Petre in centru nu a convins nici macar atacul dianmovist, daramite pe cei care inteleg ceva din fotbal. Si totusi Lippi a plusat la pauza cu aparitia in distributie a lui Baciu. (Mai stie cineva cine a transformat cu doua decenii in urma renumele asta intr-o marca de jucator defensiv?). Steaua nu are mijloc, cata vreme conducatorul de joc Toja a fost achzitionat dupa ce un bufetier a vazut niste casete video de prin campionatul SUA si i-a facut propunerea jupanului .Pentru Toja, optiunea de achizitie a facut-o Virgil , sau “ba Virgile” , varul si aghiotantul patronului. Cand vinzi de la un sezon la altul perechea de fundasi emblema Goian –Ghionea fara sa mai aduci nimic in schimb si iei iute trei acasa de la “Shahlau”,se cheama ca ai renuntat din start la lupta pentru titlu. Steaua a fost nula. Nimeni nu l-e deranjat pe Dolha al carui singur merit a fost ca a rezistat si nu a renuntat la fotbal (sic!) la cat fusese de criticat de cei care trebuiau sa il apere cei dintai. Stancu a mai miscat ceva , dar mai degraba pentru sine decat pentru echipa. De partea cealalta, piston