După exprimarea publică a dorinţei lui Vladimir Tismăneanu de a cumula institutele de cercetare a comunismului, am cerut o poziţie şi de la istoricul Florin Abraham, cercetător la Institutul pentru Studierea Totalitarismului. Iată textul, un punct de vedere personal al cercetătorului (Institutul nu a avut nici o reacţie oficială pînă acum):

Ceea ce se intampla acum in zona institutelor de cercetare a trecutului recent poate fi explicat atat prin dorinta de revansa a apropiatilor lui Traian Basescu (in acest fel ar putea fi inteleasa indepartarea a doi membri PNL: Dinu Zamfirescu si Marius Oprea), cat si ca un proiect politic in desfasurare, avand ca obiectiv facilitarea crearii partidului pro-prezidential in jurul lui Gabriel Oprea. Desecretizarea unora dintre documentele de la Revolutie precum si extinderea ariei de obiective a IICCMR pentru anul 1990 (de ce nu si pentru anul 1991?) sunt, in opinia mea, elemente ale unei strategii mai complexe prin care se doreste ca PSD sa fie asociat in continuare cu trecutul comunist. Noul partid va incerca sa se prezinte drept o formatiune politica fara legaturi cu trecutul totalitar si post-comunist.

Domnul Vladimir Tismaneanu este un instrument prin care se incearca indeplinirea acestor obiective politice, dar si un beneficiar al acestora. Tendinta centralista se doreste a fi o metoda pentru indepartarea celor indezirabili (a contestatarilor) din spatiul cercetarii istorice, iar domnul Tismaneanu doreste a fi noul Mesia al anticomunismului postcomunist.

Este insa hilar cum un constitutionalist este pus in fruntea unui institut de istorie si un filosof neo-marxist convertit in politolog isi asuma obiectivul cercetarii trecutului comunist. Primul nu are competenta profesionala recunoscuta in breasla istoricilor, iar cel de-al doilea nu are experienta construirii unor institutii. Ambii au insa mari ambitii (in