Ce legătură este între Angelina Jolie şi revizuirea Constituţiei? Nici una? Nu vă grăbiţi. Lăsaţi-mă întâi să vă spun o poveste - sau două. Şi după aceea judecaţi singuri.

Am citit în The Guardian despre vernisajul de mare succes, la Paris, al unui om al străzii din Bucureşti care făcea colaje pop, sub socialism, din Flacăra şi Paris Match şi care a ajuns la dejun cu Angelina Jolie. O poveste minunată: e ceva că, după şaizeci de ani, după ce artistul a ajuns să trăiască într-o ghenă de pe Moşilor, a fost descoperit şi a ajuns în Wonderland. Pentru asta însă domnul Bârlădeanu a avut parte de câteva întâlniri atipice. Anume, el a dat peste un alt autor de colaje, Ovidiu Feneş, ceva mai norocos în viaţă, care, în loc să-l privească de sus, sau să-i fure colajele, sau să le dea foc prin accident (comportamente în general tipice în societăţi ca a noastră), l-a dus, dimpotrivă, la un curator, Dan Popescu. Acesta, la fel de netipic, în loc să-i dea pe uşă afară că îl întrerup de la activităţi mai lucrative, s-a apucat, pe banii lui, să înrămeze colajele şi să le promoveze. Ca să aibă cu adevărat succes, în străinătate. Şi a mers. Ca şi în cazul tinerei generaţii în cinema, talentul nostru răzbeşte atunci când se împlinesc două condiţii: să se găsească şi oameni la faţa locului care să permită apariţia unor proiecte din afara cercului de abonaţi la bani publici sau membri ai unei reţele clientelare; să fie lansate pe piaţa internaţională, pentru că noi nu avem una, clientelismul fiind o formă de organizare socială cu totul opusă pieţei, în care accesul la resurse este controlat de un număr limitat de patroni şi asigurat clienţilor doar în schimbul deferenţei sau al altor tipuri de sprijin. Luaţi orice proces de selecţie de la noi, că e vorba de o licitaţie pentru o autostradă, de selecţia de burse guvernamentale sau de cine ne va reprezenta pe la vreo bienală, şi v