Balerină consacrată a Iaşiului, Mona Moldovan încântă publicul de ani de zile. Artista spune că aplauzele spectatorilor sunt cea mai bună răsplată a muncii sale.
Forţa şi pasiunea cu care îşi susţine spectacolele le-a avut, povesteşte artista de la Opera ieşeană, încă de pe vremea când era de-o şchioapă. Atrasă peste măsură de lumea dansului, ieşeanca îşi aminteşte că era aproape de nedezlipit de televizor, atunci când micul ecran era invadat de balerini.
Domnişoarele care parcă pluteau pe scenă o fermecau ca nimic altceva. „Pentru mine, balerinele erau nişte zeiţe. Când dansam la grădiniţă, nu o făceam în joacă. Parcă simţeam înăuntrul meu că dansul este calea pe care voi păşi în viaţă“, îşi aminteşte Mona.
Vedetă în faţa blocului
Pentru micuţa balerină, artistele de la TV păreau de neatins. „Le vedeam foarte sclipitoare, cu o viaţă de poveste, pe care mi-o doream şi eu foarte mult“, spune balerina. Mona Moldovan îşi aminteşte că cea care i-a remarcat afinităţile pentru lumea spectacolului a fost mama sa.
„Făceam spectacole în toată regula în faţa blocului, cu bilet la intrare. Mama a văzut că eram fascinată de universul dansului şi m-a dus la cursuri la Casa Sindicatelor“, spune Mona Moldovan.
Apreciată de profesori
Tânăra balerină avea însă de trecut un obstacol mult mai mare decât efortul depus la antrenamente. „Dacă mama era încântată de pasiunea mea, tata nu dorea să urmez o carieră de balerină. Abia după ce părinţii mei au divorţat, când eu eram în clasa a VI-a, am reuşit să o conving pe mama să mă lase să merg la Bucureşti, să-mi îndeplinesc visul“, povesteşte Mona. Pierduse însă doi ani de pregătire.
„În mod normal, dacă vrei o carieră în balet, antrenamentele încep încă din clasa a IV-a. Profesorii de la Bucureşti au văzut probabil anumite calităţi la mine care m-
