O ştire importantă a făcut înconjurul Pământului la sfârşitul anului trecut, ajungând şi în lumea pneumologilor români. 2010 este declarat, pe tot mapamondul „Anul Plămânului“. Anunţat la mai multe reuniuni mondiale şi europene, începând din decembrie 2009 (Congresul Uniunii Internaţionale Contra Tuberculozei şi Bolilor Pulmonare de la Cancun, Congresul ţărilor francofone de la Marsilia), acest an a fost decretat de mai multe asociaţii profesionale internaţionale – European Respiratory Society (ERS), American Thoracic Society etc. – ca fiind un semnal important de reunire a eforturilor tuturor pneumologilor şi ale celor implicaţi în lupta împotriva afecţiunilor respiratorii, pentru un control mai bun şi realizarea unui tratament corect al acestor boli. (...)

Pentru prima dată se încearcă pe toate planurile crearea unui front comun pentru controlul acestor grupe de afecţiuni respiratorii, multe cu valenţe cronice, care pun presiune pe sistem. În acest sens, prof. dr. Nikolaos Siafakas – preşedintele ERS – în mesajul său*, afirma: „Când luăm în considerare bolile respiratorii, ne confruntăm cu o multitudine de probleme care ar trebui să ne dea de gândit“. Dacă spicuim doar câteva din elementele referitoare la afecţiunile respiratorii, amintite în acest mesaj, adesea neglijate şi care ar trebui să ne motiveze în susţinerea Anului Plămânului, observăm că avem suficiente motive de reflecţie. Sigur apare prima întrebare: de ce a fost necesară proclamarea acestui an „semnal“? Un prim răspuns ar fi legat de sutele de milioane de locuitori suferinzi cu afecţiuni cronice sau acute pulmonare şi de îngrijorarea în creştere stârnită în multe cercuri profesionale, care a pus adesea în competiţie pentru fonduri pe cei care se ocupă de tuberculoză şi pe cei care au în atenţie suferinţe „non-tbc“ precum astmul sau pneumoniile. O scurtă trecere în revistă a impac