Revederea Parisului de fiecare dată creează emoţii, trezeste speranţe, îţi oferă bucurii si satisfacţii artistice cu totul speciale.
Mi-am dorit să particip la câteva spectacole deosebite ale Operei Mari, pregătite anume pentru sfîrşit de an. La conducerea artistică a Operei Mari din Paris a venit dirijorul Philippe Jordan, care împreună cu directorul general Nicolas Joel se preocupă de a înnoi repertoriul (anul acesta se montează „Ring"ul wagnerian), dar şi de a atrage solişti, dirijori şi regizori importanţi ai momentului. Opera Mare nu este un teatru de repertoriu, precum Viena, dar titlurile existente promit să fie interesante şi mai ales la o înaltă ţinută artistică şi muzicală.
Am văzut, astfel, un spectacol cu Andrea Chănier de U. Giordano, mai puţin cântat acum în lume, din păcate, opera fiind deosebit de frumoasă. Într-o regie neoclasică, coerentă şi funcţională, a lui Giancarlo del Monaco, sub bagheta sigură şi înţeleaptă a lui Daniel Oren, prezent adesea la Paris, au evoluat trei artişti bine aleşi: tenorul Marcelo Alvarez, într-o formă vocală excepţională, conferind rolului acea nobleţe şi generozitate cu totul speciale; soprana Micaela Carosi, mai puţin cunoscută, dar o bună stilistă, care a înţeles eleganţa şi spiritul de sacrificiu al Maddalenei di Cogny; şi baritonul rus Sergey Murzaev care are un glas puternic, frumos timbrat şi, aş zice, se află în acest moment într-o mare ascensiune artistică. A fost un spectacol de zile mari, într-o regie care a slujit textul liric, oferind, în acelaşi timp multe sugestii simbolice percutante.
La Palais Garnier am avut şansa de a vedea Platée, a lui Jean-Phillipe Rameau, considerată de exegeţii operei ca cea mai barocă dintre operele baroce care s-au scris. Spectacolul este o operă-balet creată de compozitor pentru o cununie princiară de la curtea regelui Ludovic al XVI-lea. Lu
