Biblioteca Parlamentului Şi pentru ca aleşii să se poată destinde in orele libere, aveau la dispoziţie o bibliotecă in care lucrau patru funcţionari, coordonaţi de un subdirector. Cărţile şi revistele se alegeau pe sprânceană, numai dintre scrierile referitoare la chestiuni parlamentare, legislative, istorice, diplomatice sau de discursuri politice. Nu se putea accepta ca o lucrare considerată valoroasă să lipsească din colecţia bibliotecii. Pentru aceasta erau iniţiate contacte cu directorii marilor biblioteci din România sau din străinătate, propunându-se schimburi de cărţi, care se realizau insă numai cu acordul preşedintelui uneia dintre camere. Miniştrii, secretarii şi funcţionarii aveau privilegiul de a lectura valoroasele lucrări, dar numai in interiorul bibliotecii, scoaterea acestora in afara instituţiei fiind interzisă. Atribuţiile Intendentului De condiţiile in care lucrau funcţionarii se ocupa un intendent. Acesta păstra curăţenia incăperilor şi a intregului mobilier şi asigura funcţionarea ireproşabilă a instalaţiilor de apă, gaze, căldură şi electricitate, cu ajutorul personalului tehnic şi al oamenilor de serviciu pe care-i conducea. Nu se punea problema lipsei materialelor pentru direcţii sau servicii, din cauză că intendentul trebuia să-i prezinte in timp util Secretarului general o listă de necesităţi, care era aprobată fără reţineri, luându-se in considerare aspectul că măsurile de remediere a defecţiunilor trebuiau să fie imediate, mai ales in ceea ce privea telefoanele. Materialele trebuiau să fie de cea mai bună calitate şi erau achiziţionate prin licitaţie sau cumpărare directă de la firmele specializate. In atribuţiile intendentului mai intra şi păstrarea condicii de prezenţă a oamenilor de serviciu, precum şi realizarea de rapoarte către Secretarul general, in care propunea sancţiuni pentru şeful uşierilor şi pentru uşieri, dacă aceştia intâr