- Cultural - nr. 506 / 19 Martie, 2010 Pentru multi dintre dumneavoastra, familiarizati cu anii in care America a avut nesansa sa-l aiba locatar, pe 1600 Pennsylvania Avenue, Washington DC, pe Jimmy Carter (perioada 1976-1980), expresia "Casa Alba este «unmanageable», iar America prea mare pentru ca deciziile sa fie adoptate de o singura persoana" este cunoscuta. Multe voci, mai mult s-au mai putin autorizate, au propus existenta unui singur mandat prezidential, pe o perioada de 6 ani, cat si renuntarea la separarea puterilor, prin introducerea unui nou sistem parlamentar de control. La timpul respectiv, sa considerat America neguvernabila! Am avut sansa ca urmatorul ocupant al Biroului Oval sa se numeasca Ronald Reagan, care a reusit sa-si faca, din cel mai ardent critic, cel mai apropiat colaborator - este vorba de legendarul speaker al Camerei Reprezentantilor, Tip O'Neill _ si, impreuna, sa stabileasca acea Comisie Alan Greenspan, care a reusit sa tina solvabil sistemul de pensii american - Social Security - pentru 25 de ani. Tot sub administratia Reagan, in colaborare cu senatorul democrat Bill Bradley, s-a stabilit un miracol legislativ, prin reducerea drastica a taxelor, lucru care a generat doua decenii de prosperitate economica. Ulterior, presedintele William Jefferson Blyte Clinton a colaborat cu republicanul Newt Gingrich _ speakerul Camerei Reprezentantilor _, reusind cea mai de succes reforma sociala a timpurilor noastre, referitoare la programul de ajutor social cunoscut sub numele de Welfare. Rezulta, evident, ca problemele cu care sa confruntat America nu au fost probleme de structura, ci de leadership - conducere. Sub presedintii Reagan si Clinton, oameni politici de mare calibru, cu experienta executiva compensata cu aptitudini politice si manageriale, America a progresat vizibil. Presedintele Carter, pentru care aceste aptitudini au ramas o ete