Kathryn Bigelow a luat Oscarul pentru ca a aratat ca poate face film ca un barbat. Daneza Lone Scherfig n-a luat niciun Oscar cu „An Education”, nominalizat la categoriile Cel mai bun film, Cel mai bun scenariu adaptare - Nick Hornby si Cea mai buna actrita in rol principal - Carey Mulligan. Dar ce bijuterie de film i-a iesit!
Se spune ca cea mai buna coloana sonora a unui film e cea pe care n-o sesizezi. Dar ai putea spune ca cele 95 de minute cat dureaza „An Education” trec fara sa-ti fi dat seama ca esti intr-o sala de cinema? Nu simti nici o denivelare in acest film de limpezimea vocii Ellei Fitzgerald (comparatia mi-a venit pentru ca ea canta cand am inceput sa scriu textul, dar si pentru ca nu e vorba doar de limpezime, ci si de usurinta cu care filmul curge, proprie marilor artisti si marilor opere).
„An Education” are eleganta, bunul-simt, profesionalismul si combinatia ideala de inteligenta si umor de calitate a dialogurilor care sunt o marca pentru filmele britanice. Dar e mai mult de atat. Prozatorul Nick Hornby (care a scris si „High Fidelity” sau „About a Boy”) a scris scenariul plecand de la amintirile jurnalistei Lynn Barber, inventand situatii noi, dar gasind intuitia care sa-i permita, de pilda, sa-l inteleaga pe tatal eroinei mai bine decat a facut-o chiar ea. A spus-o Lynn Barber.
E interesant ce a declarat si Lone Scherfig intr-un interviu: Nick Hornby scrie niste scenarii minimaliste, foarte epurate, lucru care ii lasa regizorului multa libertate de miscare. Acesta e un amanunt de bucatarie care ne ajuta sa ne facem o idee despre munca la acest film pentru ca am fi putut crede ca aproape tot meritul cade pe umerii scenariului. Bine, scenariul e schelaria, dar se vede ca Lone Scherfig (care si-a cucerit notorietatea europeana cu filme Dogma - „Italiensk for begyndere”/”Italian for Beginers” sau „Wilbur Wants to Ki
