Muzeul Suţu găzduieşte o retrospectivă de zile mari (insă pentru incă puţine zile de-acum inainte, până pe 31 martie, aşa că grăbiţi-vă!). Curator, amfitrion şi autor al admirabilului album care insoţeşte piesele de pe simeze: Cristian-Robert Velescu. Vedeta spectacolului: Lili Pancu.
O plasticiană dintr-o stirpe rară, cu care am avut privilegiul să fim contemporani (1908-2006), o personalitate cu o longevitate surprinzătoare, atât in ordinea biologicului cât şi a vitalităţii creatoare. Primul drum la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti l-a făcut in trăsură, cum şedea bine unei armonios alcătuite domnişoare din lumea bună, in 1926. Aici i-a avut profesori, intre alţii, pe Cecilia Cuţescu-Storck, Ipolit Strâmbu, Jean Alexandru Steriadi, pe Al. Tzigara-Samurcaş (la istoria artei) sau pe Francisc Rainer (cursul de anatomie). Diploma ei de absolvire e semnată, in 1933, de rectorul Academiei, Camil Ressu. Coborârea in biografie n-ar fi insă indeajuns de tulburătoare, dacă n-am pomeni, alături de dascălii artistei, şi pe prietenii din aceeaşi perioadă: Lena Constante, Nutzi Acontz, Ion Vlasiu, Wanda Sachelarie şi, oleacă mai târziu, Stephan Roll, Margareta Wechsler Dinu, Cocuţa Mica Vernescu, Zoe Ricci… Figuri mitice, printre care se mai strecoară, semnificativ, cu greutate, umbrele lui Mihail Sebastian, Cicerone Teodorescu sau Nicolae Argintescu-Amza. Intre 1929, când expune prima oară la Salonul oficial de desen şi gravură şi 1993 când, potrivit lui Cristian Velescu, lucrează la Sinaia, realizând "nişte desene ferme, inchegate, destinate expunerii" se intinde un arc de mai bine de şaizeci de ani de fericită zăbăvă in faţa şevaletului sau a hârtiei de desen. Antologia plastică de azi, de la Muzeul Suţu, incearcă, prin câteva zeci de piese, să restituie aerul acestei neobişnuite aventuri in lumea semnelor grafice, o aventură care, graţie neliniştii scor