Un bărbat inteligent dar cam zăpăcit de felul lui, cum altfel, a scăpat într-o zi ceaşca de cafea pe jos, care ceaşcă, si ea mai zăpăcită de felul, s-a spart într-o mulţime de cioburi. S-a apucat omul să le strângă, numai că în timp ce făcea treaba asta a observat un lucru care a început să-l pună serios pe gânduri. Cum dracu se face, s-a întrebat omul, de îmi ia atâta timp să strâng atât de puţin din ce-a fost odată ceaşca mea de cafea şi atât de puţin ca să adun de pe jos aproape tot din ea. A aruncat înapoi pe podea cioburile abia strânse şi s-a apucat de calculat. Ce i-a ieşit a stat apoi la baza unei legi care-i poartă şi azi numele, de peste100 de ani, cunoscută şi sub denumirea de „legea lui 80-20”.

Bărbatul inteligent era un italian, Vilfredo Pareto (aaah, Vilfreeedo, ce nume de amant!) şi a ajuns la legea asta după ce avea să constate că i-a luat cam 80 la sută din timp să strângă doar vreo 20 la sută din ce fusese cândva ceaşca lui de cafea şi, evident, cam 20 la sută din timp să strângă restul de 80 la suta din ea. Şi de când a apărut legea asta, alţi oameni deştepti îi găsesc mereu noi aplicaţii. Cum ar fi faptul că într-o firmă ajunsă la maturitate 20 la sută dintre angajaţi fac cam 80 la sută din treabă, şi invers. Sau că tot cam 20 la sută din aceeaşi firmă, dar de regula alţii decât cei cu treaba, încasează cam 80 la sută din bugetul de salarii. Bine, acum cu restructurările pe motiv de criză raportul s-ar putea să mai fi crescut un pic, poate spre un 10 la 90.

Gata cu povestile, trecem acum la lucruri mai serioase. Cum ar fi să adunăm numărul de afişări din topul pe ultimele 7 zile a primelor zece fete care scriu pe Pandoras (e undeva în dreapta ecranului de pe care citiţi acum, ceva mai jos). La ora la care le-am numărat eu au ieşit fix 85843. Am luat primele două fete din clasament şi le-am numărat şi pe ele separat. Mi-au ieşit