Ion Iliescu este un personaj gri, dar nuanta din gri-ul sau se duce mult mai tare spre negru decit spre alb. "Mi s-a reprosat ca am fost sprijinit sa ajung presedinte de catre domnul Iliescu si de catre domnul Nastase. Vreau sa va spun ca mi-a facut placere acest repros. M-am simtit foarte mindru cind doi oameni pe care ii respect atit de tare m-au sprijinit, m-au laudat". Aceasta este una din declaratiile tocmai facute de Victor Ponta, noul presedinte al PSD, pentru a semnala probabil "noul curs" al partidului. Ca Ponta le datoreaza victoria intr-o buna masura celor doi, stie toata lumea. Totusi, ne intrebam, de ce era nevoie de acest puseu encomiastic gratuit, venit din exces de zel? Mai ales ca noi, restul, nu impartasim nici pe departe entuziasmul fata de cele doua personaje, ba dimpotriva... Ion Iliescu face parte din istoria recenta a Romaniei, acesta un fapt. Si tocmai pentru ca personajul este un dat, sintem indemnati sa il acceptam asa cum este si cum a fost, sa-l scuzam si chiar sa-l admiram. Or asta nu se poate. Este adevarat ca istoria este deseori cinica. Dar nu trebuie sa o admiram pentru asta. Se intimpla rar ca evenimentele sa se termine cu victoria dreptatii, a adevarului si a binelui. Dar nu trebuie sa le incasam cu entuziasm masochist si cu uitare amorala. Iar orice "bine" care survine nu este unul absolut (si nici nu ne trebuie asa ceva, pentru ca, in istorie, binele care pretinde ca este absolut serveste de fapt drept val pentru tiranie). Personajele istorice sint foarte rar personaje eminamente virtuoase, pozitive, luminoase. Domina griul. Dar, in semn de respect pentru virtuosi si de dispret pentru ticalosi, trebuie precizat ca nu toata lumea este gri. In plus, in cazul fiintelor intermediare, exista infinite nuante de gri. Ion Iliescu este un personaj gri, fara indoiala. Conteaza insa decisiv in evaluarea sa ponderea albului si a negrului din