Se spune despre Cătălin Voicu, omul despre care aflăm atâtea veşti zilele acestea, care învârtea oamenii din poliţie, din parchet şi din judecătorii cum dorea el pentru a-şi asigura prietenia oamenilor de afaceri precum Căşuneanu şi Locic, şi pentru a ajunge ministru de interne, că este omul lui Vanghelie. O fi şi al lui Vanghelie, dar alt aspect al parcursului său profesional mi se pare şi mai interesat. Acest ipochimen al corupţiei a fost consilier prezidenţial pe teme de securitate, la Palatul Cotroceni, pentru nimeni altul decât integrul, săracul şi cinstitul Ion Iliescu. Nu o perioadă scurtă de timp, ci patru ani, între 2000 şi 2004. Un mandat întreg.

Legat de activitatea sa la palatul prezidenţial, iată ce spune însuşi domnul Voicu, cu guriţa sa, conform stenogramei discuţiei cu omul de afaceri Marius Locic, despre oamenii din IGP, pe care avea de gând să îi strângă la el într-un birou ca să rezolve problemele lui Locic: “Domnilor, daca apreciaţi în viaţă ce am făcut şi eu pentru voi cât eram la Palatul Cotroceni, dacă veţi fi azi în viaţă…(….) de câte ori v-am tratat cu respectul cuvenit, cu prietenie, şi n-am dat drumul la nişte….(neinteligibil)…în ce vă priveşte, vă rog foarte mult, uitaţi-vă de zece ori! Părerea mea, opinia mea…”.

Ce poate fi mai relevant pentru modul în care a funcţionat şi poate mai funcţionează, încă, România? Nu dai drumul la nişte…şi îţi asiguri pe termen lung sprijinul poliţiştilor! De asemeni, e de remarcat cum fostul său şef, Ion Iliescu, îi lua apărarea lui Cătălin Voicu: “indiferent de motivaţii şi de argumente este stupefiant că un senator al României este săltat de pe stradă şi arestat. Mi se pare un lucru revoltător şi încălcarea oricăror principii ale democraţiei şi ale statului de drept. Chiar în halul acesta! Asta este expresia un ranchiune. Asta este ceea ce promite domnul Băsescu pentru ţară? Să intrăm într-